Istoria comunicaţiilor şi evoluţia curieratului din Poşta Română, în expoziţie, la Bastionul Therezia
Comitetul Român de Istoria şi Filosofia Ştiinţei şi Tehnicii al Academiei Române a vernisat, marţi, în Bastionul Therezia din Timişoara, o expoziţie unicat, despre „Istoria tehnologiei de transport, transmitere şi prelucrare a trimiterilor poştale”, susţinută de o bogată colecţie de miniaturi care vorbesc despre parcursul comunicaţiilor, dar şi despre sacrificiul curierilor, de-a lungul timpului, în îndeplinirea misiunii lor.
Articol editat de Valentina Adam, 13 noiembrie 2024, 07:43
Colecţia îi aparţine lectorului universitar Caius Lăzărescu, membru titular al Diviziei de Istoria Tehnicii, Comitetul Român de Istoria şi Filosofia Ştiinţei şi Tehnicii al Academiei Române, şi conţine zeci de exponate, reproduceri după originalele aflate în diverse muzee sau colecţii ale lumii, altele cumpărate de acesta din colecţii private sau comandate special de el.
Comerţul electronic ar rămâne doar virtual, dacă nu ar exista poşta şi curieratul, a subliniat el pentru AGERPRES.
Pasiunea lui Caius Lăzărescu pentru întocmirea colecţiei a presupus şi studii de aproape trei decenii şi cercetări din neolitic, pentru a prezenta evoluţia mijloacelor de transport şi transmitere a mesajelor în istoria omenirii.
Multe dintre exponate sunt însoţite de poveşti, legende sau istorii adevărate.
„În neolitic nu existau mijloace de comunicare la distanţă. Poşta este un prim canal de comunicare. În studiile mele am observat că populaţia din Asia care emigrase în Noua Zeelandă, a găsit la mijlocul secolului XX băştinaşi care, fiind retraşi, nu au mai avut contact nimeni şi erau în neolitic (ca evoluţie, n.r.), ei nu acceptau nici măcar faptul că focul este artificial. Aceasta a demonstrat lipsa lor de comunicare, iar aceasta i-a menţinut în neolitic. Primele mesaje recunoscute şi atestate de istoria poştelor au fost transmise de om prin voce şi prin alergător, atestat istoric fiind cel de la Maraton, Fidipide, cel care era curier şi se zice că ar fi primul care a adus ştirile de la Maraton. Adresându-li-se magistraţilor care erau nerăbdători să afle rezultatul bătăliei de la Maraton (490 î.Hr.), Filipide, complet epuizat, nu a mai putut să le spună decât ‘Bucurie vouă, am câştigat!’. În vremea aceea, erau selectaţi şi antrenaţi cei mai buni maratonişti care trebuiau să ducă mesajele”, a relatat Caius Lăzărescu, pentru AGERPRES.
După om, care avea o viteză limitată de deplasare, au fost folosite animalele pentru transmiterea mesajelor: câinii în zonele arctice, cămilele în deşert, elefanţii în ruralul Indiei, pentru că tigrii nu atacă elefanţii. Elefantul simte apropierea tigrului, iar curierul poştal urcă pe spinarea uriaşului animal şi se salvează, dar de-a lungul timpului, curierii au dat multe jertfe, potrivit cercetătorului Poştei Române.
Apoi, mesajele au fost transmise prin porumbel. Şi astăzi, porumbeii poştaşi se folosesc la scară largă şi sunt scumpi. Un astfel de exemplar a fost vândut în urmă cu câţiva ani, la Bruxelles, de un columbofil din Republica Moldova, cu 450.000 de euro. Porumbeii străbat aerul pe câmpuri magnetice ale pământului şi de aceea nu greşesc destinaţia niciodată. Aceste păsări, simboluri ale păcii, au fost utilizate şi în cele două Războaie Mondiale, folosite de armată în spionaj, în armată.
Porumbelul Cher Ami are o poveste frumoasă şi pentru meritele sale din Primul Război Mondial, când a salvat o unitate militară, mesajul solicitării ajutorului fiindu-i legat de picior, armata franceză i-a acordat medalia „Croix de guerre”. Porumbelul a fost rănit la picior de artileria germană.
„Poşta cu porumbei a fost şi este folosită şi în prezent militar, în chestii de spionaj. Se spune că spionajul şi contra-spionajul dresau în Noua Zeelandă şi vulturi pentru că imediat ce vedeau porumbeii în aer îi înhăţau şi mesajele ajungeau în bazele inamice. Şi atunci, spionajul punea un fluier mic în coada porumbeilor purtători de mesaj, iar când zburau, scotea un şuier care îndepărta răpitorii lor, iar mesajele ajungeau la destinaţie”, a precizat Lăzărescu.
Câinii au fost folosiţi de poşta Arcticii, înhămaţi la sănii, apoi, au fost folosiţi şi ca „cercetaşi” în armată. Unul dintre câinii reprezentaţi în expoziţie are povestea lui.
„Se spune că un soldat rănit, care avea câinele, i-a pus animalului un bilet la gât pe care scria că nu mai au cartuşe, iar patrupedul a traversat târâş un sector de mitraliere şi a ajuns la tancul de unde s-a trimis apoi muniţia”, a punctat colecţionarul.
În România, nu putem vorbi de poştă fără a aminti despre poşta romană, despre poştalionul roman şi despre carele de poştă.
„În evul mediu avem poştalioanele noastre, care transportau şi pasageri şi colete. Înainte de poştalion a fost calul. Poştalioanele erau la 20 km de poştă şi de regulă se schimbau doar caii, ca să nu afecteze viteza de deplasare, coletele erau înmânate stil ştafetă, din fugă, de la un poştalion la altul care le prelua. O poveste ne spune că marele scriitor Andersen a trecut cu un poştalion prin România în perioada ciumei şi a fost de la Mehadia în carantină poştală, perioadă în care a început să picteze, fiind impresionat de portul popular al fetelor românce”, spune Caius Lăzărescu.
Au urmat maşinile de epocă, poşta aeriană, care a început cu balonul cu aer cald din care erau lăsate să cadă coletele la destinaţie. Primul transport aerian în România a adus 6.000 de scrisori.
Expoziţia prezintă şi un bombardier din Primul Război Mondial care ar fi trebuit să fie distrus, dar a fost salvat de un general francez, care a propus ca aparatul să fie dat poştei pentru transportul corespondenţei.
Au fost curieri care şi-au dat viaţa pentru a duce la destinaţie corespondenţa, oamenii s-au sacrificat, pe Nil erau atacaţi de crocodili.
„În România, nu putem vorbi despre istoria Poştei fără să amintim curierii mănăstirilor sau de istoria României. În Războiul de Independenţă, soldaţii nu mai ascultau de ordine şi atunci au pus staţiile telegrafice în spatele frontului, iar salariaţii Poştei mergeau în faţă voluntari cu scrisori şi pachete, iar Poşta Română de la acea vreme a hotărât ca toate scrisorile care merg sau vin de pe front să aibă transport gratuit. Este un mare merit al poştei Române, dar nimeni nu scrie despre el. Pe mine, ca cercetător de poştă, mă întristează profund. A fost un merit care trebuie evidenţiat. Al doilea moment a fost cel al ciumei. Nimeni nu avea voie să circule, dar curierii trebuiau să distribuie corespondenţa. Am văzut un astfel de sistem la Lotrioara: într-o încăpere era un cuptor imens, pe vatră ardeau cărbunii, deasupra o tavă cu oţet, iar peste, se trecea corespondenţa desfăcută din plic sau cu plicul înţepat astfel încât să se poată face sterilizarea, după care se aplica ştampila ‘Carantina’, ca să se ştie că nu a fost violată corespondenţa, ci a fost trecută prin filtrul de dezinfectare. Astfel, omul avea siguranţa că nimeni nu i-a violat scrisoarea, dar şi Poşta avea responsabilitatea justificării în caz că vreun destinatar ar fi murit de ciumă, că nu era Poşta sursa infectării. Când ajungeau în punctul poştal, curierii erau dezbrăcaţi până la piele, hainele li se ardeau, treceau prin mai multe băi şi primeau haine noi pentru a continua. Dar au murit mulţi curieri. Ştiau că vor muri, dar şi-au făcut datoria”, a detaliat cercetătorul Poştei Române.
Poşta pe CFR era cea mai sigură, iar după marele furt din America, vagoanele poştale erau ataşate imediat după locomotivă.
„Poşta nu înseamnă doar transport, ci şi telefon şi radio. Au urmat centralele automate instalate în poştă, erau cabinele separate şi izolate fonic, să nu se audă ce vorbesc clienţii. Azi, toată lumea vorbeşte la telefon pe stradă, fără izolare fonică, fără secretul corespondenţei. După poştă a apărut telegraful, primul fiind cel cu foc şi apă, şi apoi, radioul. Comerţul electronic ar rămâne doar virtual dacă nu ar exista poşta şi curieratul. Despre poşta secretă, pot menţiona că primul mesaj secret a fost prin anii 700, când a fost luat un curier poştal, a fost ras pe cap, i s-a tatuat mesajul şi au aşteptat să-i crească părul. Aşa a ieşit primul mesaj secret”, a arătat Caius Lăzărescu.
Colonel în rezervă Dănuţ Şerban, vicepreşedinte al Diviziei de Istoria Tehnicii Comitetul Român de Istoria şi Filosofia Ştiinţei şi Tehnicii al Academiei Române, coparticipant la organizarea evenimentului, dacă ar fi întrebată Inteligenţa Artificială (IA) de azi care va fi viitorul poştei, nu ar avea răspuns.
„Ce ar răspunde IA, dacă am întreba care este viitorul Poştei, Telefonului sau Radioului? Nu cred că ar şti. Dispozitivele de comunicare devin tot mai mici, ceasurile au şi aplicaţii medicale, financiare. Şi Poşta vine cu simplificări în maniera de comunicare, dar unii pot trimite corespondenţe periculoase, pot fi atentate. Dacă nu există personal calificat, riscurile cresc”, a explicat, în context, Dănuţ Şerban.
Expoziţia rămâne deschisă pentru o săptămână.
Sursa/Foto: Agerpres
