Scrisoare deschisă către senatorul Georgică Severin: Nu distrugeţi radioul
Articol editat de Mirabela Afronie, 23 februarie 2016, 12:30 / actualizat: 2 martie 2016, 11:22
Domnule senator Georgică Severin,
Am o apreciere deosebită pentru dumneavoastră: alonja intelectuală, minte ascuţită, parlamentar cu o profesie şi nu doar cu un loc de muncă. Mai mult, ca prahovean după mamă, cu rădăcini în Valea Călugarească şi rudă cu celebrul chimist Constantin Nenitescu, cu „casa de vară la ţară” în zona municipiului Câmpina, mă simt mai apropiat de dv. decât de mulţi alţi parlamentari şi reprezentaţi ai clasei politice.
Domnule Georgică Severin, profesez la Radio România de aproape 26 de ani. Spun „profesez” pentru că nu am doar un loc de muncă ci am o profesie: jurnalist de război, specializat în probleme de apărare şi securitate naţională. Mi-am câştigat statutul de corespondent de război după peste 4 ani petrecuţi în Kosovo, Bosnia-Herţegovina, Afganistan şi Irak.
Vă rog în numele meu şi al colegilor mei să vă gândiţi în primul rând la protejarea SRR, la delimitarea Radioului Public de TVR şi nu la salvarea TVR. Pentru ca inititaţiva dv. parlamentară este una pro-TVR. Modificarea unei legi – şi mă refer la Legea 41 – care funcţionează bine pentru SRR nu va rezolva problemele TVR. Avem două mere în acelaşi coş: Legea 41. Unul e uscat şi putred, celălalt este tare, roşu aprins şi reflectă lumina soarelui. Nu coşul este de vină domnule senator Georgică Severin pentru că unul dintre cele două mere este putred. Mai degrabă mărul putred ar trebui să fie scos din coş pentru a nu afecta şi mărul sănătos. Şi pus acest măr putred într-un coş separat.
Preţuirea românilor pentru SRR este demonstrată de studiile de audienţă. Mărul auriu şi sănătos are o audienţă nemaîntâlnită pentru un post public de radio. O audienţă şi un echilibru financiar ce sunt date ca exemplu inclusiv de EBU (European Broadcasting Union).
Nu vreau să vorbesc de rău despre TVR. Au fost colegi cu noi, cei de la SRR, până în 1994. Când ne-am despărţit. Moment în care toate datoriile Radiotelevizunii au fost transferate SRR. Am trecut, peste aceste datorii preluate în „puşculiţa” noastră. Cred că ne-am sacrificat destul atunci.
Cum credeţi însă că modificarea Legii 41, în orice fel de schimbare, va rezolva problemele TVR?
O lege organică, modificarea ei, ar trebui să treacă printr-o dezbatere publică. Istoria postdecembristă a făcut în aşa fel încât, chiar şi după 1994, cele două instituţii au fost puse în „acelaşi coş”. Lege unică, taxă comună, dezvoltări însă cu totul separate. Poate ar fi momentul istoric pentru a „rupe” acest „lanţ de iubire” între fata cea mare care s-a grăbit să se mărite şi fata mai mică şi muncitoare care are ca zestre profesionalismul, echidistanţă, echilibrul financiar şi audienţă. Îmi pare rău pentru colegii de la TVR dar cifrele sunt concludente. Iar ca timp de rezolvare: au avut decenii!
Cu respect va cer din nou să iubiti şi copilul mai mic cu rezultate mult mai bune şi să găsiţi o soluţie separată pentru fiul risipitor.