Directorul Radio România Actualităţi, Dan Preda: Difuzăm reportaje, documentare, muzică, concerte… Un all-inclusive pentru numai 2,50 lei
Difuzăm reportaje, difuzăm documentare, difuzăm muzică, concerte, difuzăm teatru la microfon… Iată un all-inclusive, care ajunge în casa ascultătorului, pentru numai, aşa cum spuneai, 2,50 lei. 2,50 lei, alături de cei 4 lei pentru Televiziune, ajungem la cea mai mică taxă din Uniunea Europeană şi a doua din Europa. Este, ca să spun aşa, o taxă simbolică, dacă e s-o comparăm cu ceea ce se întâmplă în lumea bună, în ţările cu democraţii avansate; vorbim despre Germania, despre Franţa, despre Marea Britanie, toate având taxe de peste 100 de euro. Cea mai mare taxă este înregistrată în Elveţia, dacă nu mă înşel, 433 de euro, şi cea mai mică, cred, în Albania, la 8 euro. Bun, există şi cazuri în care s-a renunţat la taxa radio – şi avem cazul Ungariei, Poloniei… Vorbim, însă despre ţări cu conduceri criticate de Uniunea Europeană, pentru derapajele politice. Nu sunt, neapărat, nişte exemple. Avem şi exemplul Serbiei, o ţară în care taxa radio a fost desfiinţată, şi, iată, de anul ăsta, avem iarăşi taxă radio. Am să mai aduc în discuţie o declaraţie recentă, pe care am auzit-o la Paris, a probabil celui mai strălucit director al BBC din ultima perioadă, Helen Boaden, care spunea că starea serviciilor publice determină gradul de democraţie din ţările în care acestea activează.
Articol editat de Mirabela Afronie, 9 noiembrie 2016, 06:37
De 2,50 lei publicul din România primeşte ştiri, primeşte informaţie de calitate, aşa cum s-a împământenit această vorbă, „am auzit la Radio”, şi este semnul credibilităţii. Avem, în acest sens, cred, cea mai performantă reţea de corespondenţi, atât interni, cât şi externi, avem o reţea de reporteri foarte buni, ceea ce garantează o informaţie de calitate…
Difuzăm reportaje, difuzăm documentare, difuzăm muzică, concerte, difuzăm teatru la microfon… Iată un all-inclusive, care ajunge în casa ascultătorului, pentru numai, aşa cum spuneai, 2,50 lei. 2,50 lei, alături de cei 4 lei pentru Televiziune, ajungem la cea mai mică taxă din Uniunea Europeană şi a doua din Europa. Este, ca să spun aşa, o taxă simbolică, dacă e s-o comparăm cu ceea ce se întâmplă în lumea bună, în ţările cu democraţii avansate; vorbim despre Germania, despre Franţa, despre Marea Britanie, toate având taxe de peste 100 de euro. Cea mai mare taxă este înregistrată în Elveţia, dacă nu mă înşel, 433 de euro, şi cea mai mică, cred, în Albania, la 8 euro. Bun, există şi cazuri în care s-a renunţat la taxa radio – şi avem cazul Ungariei, Poloniei… Vorbim, însă despre ţări cu conduceri criticate de Uniunea Europeană, pentru derapajele politice. Nu sunt, neapărat, nişte exemple. Avem şi exemplul Serbiei, o ţară în care taxa radio a fost desfiinţată, şi, iată, de anul ăsta, avem iarăşi taxă radio. Am să mai aduc în discuţie o declaraţie recentă, pe care am auzit-o la Paris, a probabil celui mai strălucit director al BBC din ultima perioadă, Helen Boaden, care spunea că starea serviciilor publice determină gradul de democraţie din ţările în care acestea activează.
