Rolul Bisericii Unite din Transilvania în păstrarea şi dezvoltarea conştiinţei naţionale la românii transilvăneni

Articol editat de Valentina Adam, 12 octombrie 2018, 17:19

În secolul al XVII-lea, protestantismul a desfăşurat o intensă activitate de prozelitism, pentru a-i convinge pe români să îşi lepede credinţa şi să adopte noua religie. S-au îmbinat măsurile de atragere şi răsplătire a preoţilor şi a credincioşilor care acceptau să facă pasul cu represiunea şi dările şi obligaţiile impuse celor care refuzau. S-a reuşit subordonarea mitropolitului ortodox, slăbirea şi fărâmiţarea autorităţii şi jurisdicţiei acestuia. În final, însă, politica de calvinizare nu a avut succes, în parte tocmai din cauza caracterului ei agresiv, în parte din cauza opoziţiei nobililor, care nu doreau să piardă veniturile pe care le puteau strânge pe seama populaţiei şi a preoţilor ortodocşi. Cu capacitatea de sinteză care l-a caracterizat, Nicolae Iorga rezuma astfel programul calvin: „era, de fapt – ceia ce nu se poate tăgădui – şi unul de înaintare culturală a românilor […] Dar alături de aceste recomandări, folositoare şi culturii româneşti, era încercarea de a se confunda Biserica, umilă, a românilor cu aceea, stăpânitoare, a maghiarilor ardeleni“.

Află toată povestea pe siteul eualegromania