Partidele naţionale româneşti din Ardeal, ASTRA şi Mişcarea memorandistă
Articol editat de Valentina Adam, 19 noiembrie 2018, 09:28
În Transilvania domina ideea pasivităţii, a neparticipării la viaţa politică, drept semn al nerecunoaşterii dualismului şi a pierderii autonomiei provinciei, în vreme ce în Banat şi Bucovina românii, care dintotdeauna trimiseseră deputaţi în Parlamentul de la Budapesta, au acceptat să participe la viaţa electorală şi politică din Ungaria. A urmat un lung proces de limpezire şi unificare a luptei naţionale, ce a culminat cu memorandumul din 1892.
În februarie 1869 s-au constituit Partidul Naţional Român din Banat, respectiv cel din Transilvania. Din cauza deosebirilor de tactică, colaborarea lor a fost dificilă. Câştigarea independenţei de către România a avut un efect benefic asupra mişcării naţionale a românilor din monarhia dualistă. Nicolae Cristea (redactor la ziarul sibian Telegraful român) scria: „Astăzi nimeni nu mai cutează a deosebi românul de român, fie oriunde, în Moldova, în Muntenia, în Ardeal, în Banat, în Bucovina, în Basarabia […] Zicem fără sfială: anul 1877 a dat Europei un nou popor. “George Bariţiu comenta astfel situaţia de după 1877: „De acum înainte, au început să-şi şteargă ochii şi românii braşoveni şi sibieni şi alţi aşa-numiţi activişti, iar când văzură că peste o sută de ziare maghiare făceau un singur cor în combaterea unanimă a independenţei statului românesc, bunii noştri activişti s-au deşteptat şi mai bine.“
Află toată povestea pe siteul eualegromania
