Vila-vilă, maşina-maşină, ajutorul social–ajutor social

Articol editat de Mirabela Afronie, 29 septembrie 2016, 06:25 / actualizat: 29 septembrie 2016, 8:46

Forţa de muncă din România e tot mai puţină şi tot mai puţin calificată, în pofida miilor de tineri absolvenţi de liceu, facultăţi cu masterate. Nu mai găseşti meseriaşi, iar asta cred că a observat fiecare dintre noi. Fie că suntem în căutarea unui zugrav, a unui faianţator, un dulgher, un ospătar, un croitor, un depanator radio – tv sau mai ştiu eu ce altă profesie doriţi, tragi cu puşca şi nu găseşti. A, sunt aşa zişii meseriaşi pricepuţi la toate şi la nimic, care mai mult te încurcă decât te descurcă. Mulţi dintre ei nu lucrează niciunde şi stau la mila statului, după un ajutor social de câteva sute de lei. În paralel se pricep la toate şi fac tot felul de lucrări fără a avea o calificare în domeniu, dar ştiu foarte bine să se tocmească la opreţ, astfel încât ajungi să dai pe o lucrare de mântuială bani cât pentru trei lucrări normale.

Sunt oameni şi oameni. Faptul că nu muncesc şi stau la mila ajutoarelor sociale e o ruşine pentru ei. Nu fac referire la cei ce chiar nu au din ce să trăiască şi îşi duc existenţa de azi pe mâine din cauza problemelor de sănătate ori a celor economice prin care trece România în ultimii 27 de ani. Sunt unii buni de lucru, capabili să facă ceva, dar din dorinţa de a fenta, se dau răniţi la primărie şi viteji în particular. Şi câştigă. Câştigă din ce ciupesc zi de zi de pe la diverşi făcând mai nimic. Câştigă din ajutorul social, câştigă din ajutorul de încălzire, din ajutoarele alimentare, câştigă.

Dacă vrei să-i chemi la coasă, la strâns de prune, la scos de cartofi ori la cules de cucuruz şi le oferi 100 de lei pe ziua de muncă, mâncare, băutură şi un pachet de ţigări, îţi râd în nas şi îţi întorc spatele. Munca asta nu e pentru ei. Preferă să ciupească azi un leu, mâine altul, fără să transpire, fără să se obosească.

Atâta timp cât statul încurajează nemunca, astfel de lucruri vor fi cotidiene. Atâta timp cât ajutorul social are o valoare relativ egală cu salariul minim pe economie de care au parte majoritatea celor aflaţi în câmpul muncii, astfel de oameni vor fi mereu prezenţi în preajma noastră.

Nu îi poţi acuza că nu vor să muncească, atâta timp cât statul îi încurajează să nu o facă. Soluţia e în mâna guvernanţilor şi a clasei politicie din România. Atâta timp cât de la nivel înalt se încurajează nemunca, vor exista oameni care vor dori să câştige fără să muncească.

Dan Agache

Sursă foto: genesisconsulting.ro