Un tramvai numit dorinţă!

Articol editat de Mirabela Afronie, 10 octombrie 2016, 07:19 / actualizat: 10 octombrie 2016, 8:38

Reşiţa suferă de mai bine de 20 de ani. Suferă de sărăcie, de nepăsarea autorităţilor locale, judeţene şi centrale. Suferă din cauza lipsei locurilor de muncă, a infrastructurii, a oamenilor gospodari care să-şi asume o responsabilitate, pe care să o ducă până la final. Ne putem ”lăuda” cu doi primari condamnaţi pentru evaziune fiscală. Pentru furt, mai pe româneşte. Oameni în care ne-am pus încrederea şi care ne-au dezamăgit.

După această experienţă, a venit un altul, pe care mai toată lumea îl consideră nebun. Taie în carne vie, spintecă, are proiecte utopice, vrea şi asta şi cealaltă, vrea multe dar…. Acest dar, este punctul de cotitură al destinului acestei cetăţi, cu foc nestins până mai ieri. Atunci când furi, te ascunzi în spatele biroului, zâmbeşti la toată lumea, încerci să fi cât mai plăcut şi să nu atragi atenţia. Împarţi promisiuni la fel ca în campania electorală, după care îţi vezi liniştit de treabă.

Dacă ai în schimb conştiinţa curată şi vrei întradevăr să te implici în binele oraşului, în dezvoltarea lui de viitor, dacă te gândeşti la binele celor pe care-i păstoreşti, dacă ai în vedere şi generaţiile viitoare, e normal să începi prin a face curăţenie. După care te aşezi şi cugeţi, hotărăşti şi încerci să mergi până la capăt, indiferent de ce spune unul sau altul. Cârcotaşi au fost, sunt şi cu siguranţă vor mai fi.

Actualul edil vrea tramvai. Da, şi? Am mai avut. Da, dar am avut tramvaie vechi, achiziţionate cu o marcă bucata, am avut şi o cale de rulare în care nu s-a investit nimic niciodată de la inaugurarea de acum aproape 30 de ani. Rezultatul îl cunoaştem: fier vechi – furat, vândut şi păpat banii. Reşiţa merită un alt destin, pe măsura valorii sale istorice. Merită şi se pare că va avea, dacă actualul edil îşi vede în continuare de drumul pe care şi l-a ales singur. Acela de a păstorii interesele acestui oraş.

Avem sau nu nevoie de un tramvai nou, achiziţionat cu fonduri europene, într-un oraş aproape mort. Cred că da, chiar dacă nu mai avem forţa de muncă de altădată. Avem în schimb mulţi copii, adică avem viitor, avem pentru cine trăi şi mai ales pentru cine investi în această cetate. Dar cel mai important, cred că avem nevoie de un proiect bun, dus până la capăt, fără DNA, procuratură sau descinderi şi arestări. Avem nevoie să vină cineva şi să ne spună: Haideţi că se poate. Şi până la urmă asta nu-i o nebunie.

Dan Agache

Sursă foto: monitorulcj.ro