Sunt violent şi nu mă tratez!

Trăim într-o lume nebună. Dar nebună rău de tot. E suficient să privim pe geam, la televizor, ori să intrăm pe o reţea de socializare. Ce se vinde cel mai bine? Violenţa. Fizică, verbală, nu contează, violenţă să fie. Accidente, crime, violuri, bătăi între clanuuri, atacuri teroriste, războaie. Toate la un loc se pot caracteriza printr-un singur cuvânt: violenţă.

Articol editat de Valentina Adam, 30 martie 2016, 10:20

Din păcate, acest cuvânt ne caracterizează pe fiecare dintre noi. Unii reuşim să o înfrânăm. Alţii îi dăm frâu liber să se manifeste. Oricum ar fi, violenţa ne pândeşte la fiecare pas. Nu ştiu dacă o avem în sânge, dar cu siguranţă o dobândim din fragedă pruncie: o palmă peste fund, o urecheală mai zdravănă, câteva ţipete urmate de inevitabilul „Marş în camera ta!”.

Copii sunt precum un burete: prind tot şi sunt afectaţi, chiar dacă, pe moment, nu lasă să se vadă acest lucru. Spuneam de o urecheală sau o palmă peste fund. Asta în cel mai fericit caz, pentru că sunt părinţi, sau mă rog, dacă li se poate spune aşa, care de cele mai multe ori recurg la bătăi în toată regula, folosind pe lângă pumni şi picioare, câte o coadă de mătură, o rangă de fier sau un topor. Acestea nu sunt urmate de „treci în camera ta” sau „o săptămână fără telefon, calculator sau televizor”, mă rog, după posibilităţi. Nu, sunt urmate de o legare cu lanţul, sau câteva zile de carceră, în cine ştie ce cotlon întunecat al gospodăriei, fără apă, fără mâncare, fără nicio vizită. Pe aceştia îi mai putem numi părinţi?

Cred că toate neajunsurile vieţii, toate refulările interioare se revarsă în aceşti indivizi, care sunt foarte potenţi, când e vorba de bătaie, cu cei mici şi neajutoraţi. Sunt dacă vreţi, în aceste acţiuni animalice, neîmplinirile noastre materiale şi sociale, sunt zecile de probleme care ne depăşesc şi ne copleşesc de multe ori, sunt traumele din copilărie uneori, dar până la urmă sunt nişte fapte reprobabile.

Rezolvarea unei astfel de situaţii nu constă în bătaie, în aplicare unei corecţii fizice. E cel mai uşor şi prost în acelaşi timp remediu. Copilul este un boţ de carne, asemeni lutului, care trebuie modelat, format, cizelat, pentru a reuşi în viaţă. Altfel…

Altfel vom avea o generaţie viitoare mai înverşunată, mai violentă, mai dornică să sară la bătaie pentru orice, cu oricine şi mai ales cu cei mai mici şi mai slabi fizic, decât ei. Iar o astfel de spirală nu va face decât să ne ducă, mai devreme ori mai târziu, spre pieire.

Dan Agache

Sursă foto: playtech.ro