Qui prodest?

Articol editat de Sebastian Dragomir, 6 septembrie 2016, 13:08

Foarte bine, zic. Învăţăm. Învăţăm în şcoală de ne sar capacele. Matematică de toate felurile, de la geometrie analitică la matrici şi trigonometrie, limbi străine, gramatica limbii române, mai facem şi ceva literatură, învăţăm la materiile tehnice, la biologie, la chimie să ştim ceva mai mult decât celebrul ”codoi”, la istorie, sau mă rog, ce înţeleg unii din istoria noastră naţională, învăţăm la muzică, la desen, la geografie. Învăţăm şi tot învăţăm până terminăm şi ultimul neuron activ.

După atât de multă carte, 12 ani, plus vreo trei cel puţin de facultate la care mai adăugăm un master, pentru că altfel nu are niciun rost să faci facultate şi vine momentul să tragem linie. Am învăţat atât de multe şi nu ştim nimic. Ce folos că am avut atât de multe materii, dacă nu ştim nici care e capitala Ungariei sau câte state are Uniunea Europeană. De ce tocim nopţi întregi la istorie dacă nu ştim decât că Burebista a ars viile şi a trecut dacii pe regim intensiv de bere sau cine a fost Mareşalul Antonescu, ori câţi regi a avut România.

Învăţăm o viaţă întreagă, după care ne plafonăm. Nu mai studiem nimic, nu mai citim nici măcar ziarul şi în afară de două trei mesaje pe telefon, scrise şi acelea ca vai de lume, ori două rânduri pe o reţea de socializare, nu mai citim nimic. Nu o carte de poezii, ori beletristică, (apropo, câţi mai ştiu ce e asta), nimic. Zero barat. Şi atunci stau şi mă întreb, pentru ce atâta chin în anii tinereţii. Nu e mai bine fără şcoală? Cine mai are nevoie de diagrama fier carbon, ori de tabelul lui Mendeleev? Pentru ce, dacă bacul oricum se ia pe sport şi alte două trei materii. Important e să încerci şi să nu repeţi anul. Asta e naşpa. Babacii taie sponsorizările, trupa de amici trece la un nou level, iar tu rămâi cu ochi-n soare.

Până la urmă dezinteresul tinerilor pentru carte e normal într-o societate ce nu mai respectă criterii precum capacitate, cunoştinţe, competenţe, pregătire. Pot să ajung şef la firma X sau Y, doar prin pile, nu mai am nevoie şi de şcoală. Au reuşit înaintea mea şi Popescu şi Georgescu şi Ionescu, iar exemplele pot continua. Şi dacă văd că nu merge, şi chiar nu merge…intru în politică.

Şi atunci stau strâmb în încercarea de a gândi drept. Cui îi foloseşte atâta şcoală şi atâta pregătire, ani de tinereţe irosiţi pe formule anoste şi fără viitor. Cui îi foloseşte?

Dan Agache