Planuri de week-end
Articol editat de Mirabela Afronie, 8 aprilie 2016, 06:28 / actualizat: 8 aprilie 2016, 14:48
Aşezaţi aseară în sufrageria vastului nostru apartament de două camere, întreaga familie aştepta deznodământul. Am pregătit momentul cu minuţiozitate, pentru că o astfel de hotărâre trebuie luată în cunoştinţă de cauză şi după o pregătire psihologică prealabilă. Deci: pop corn sau tradiţionalele floricele cu sare, o sticlă aburindă pe masă, tocmai scoasă de la frigider, plină ochi cu acel lichid mirific, inconfundabil şi de neegalat de biborţeni, două eugenii, televizorul dat în surdină pentru serialul consoartei şi toată asistenţa tremura de nerăbdare. Toată lumea, adică nevastă-mea şi căţelul. De tremurat tremuram numai eu că sunt răcit. M-a tras curentul.
Variante de petrecere a sfârşitului de săptămână avem şi aşa cum e normal într-o democraţie, le analizăm pe toate. Mai întâi, undeva aproape de casă. Aici varianta optimă ar fi lacul Secu, dar drumul e rău, sus e mizerie, nu prea ai unde să faci plajă dacă e soare şi nici unde să te ascunzi dacă plouă, deci..cade. Varianta desigur. Doi. Roman că pe cel latin îl scriu urât. Semenic. Păi aici e pustiu şi iarna darămite acum. Cu săniuţa nu prea am unde să mă dau, aşa că varianta e uitată. Trei. Tot roman că e pe bază de beţişoare şi se scrie uşor. Văliug, Gărâna, Trei Apei. Aaaa, nu, în niciun caz. Mi-au ieşit pe ochi şi pe urechi nopţile petrecute în cort anul trecut, din motive financiare, când am mâncat jazz pe pâine de trei ori pe zi: dimineaţa, la prânz şi de trei ori seara. Exclus.
O altă variantă ar fi Băile Herculane, dar până acolo distanţa e mare, maşina papă benzină, benzina e scumpă şi orice leu cheltuit în plus pe drum, înseamnă un biborţeni în minus, deci NU.
Mergem la Buziaş! zice consoarta, cu chipul luminat la amintirea staţiunii. Nicidecum spun eu. Păi ce suntem boşorogi să mergem să bem apă care pute? Şi unde mai pui că e plin de veveriţe, pe care căţelul le va alerga cât e ziulica de lungă. Nu era vorba că mergem să ne odihnim?
Păi atunci unde? Zice soţia vizibil iritată de mofturile mele. Acolo nu vrei, dincolo nu-ţi place, pescar nu eşti, vânător nici atât, cum vrei să te relaxezi?
Simplu zic eu, exclamând totodată un evrica răsunător, de s-ar fi roşit de invidie însuşi Arhimede. Stăm acasă, concluzionez eu. Nu mai cheltuim cu maşinuţa, nu mai dăm bani la restaurant, stăm acasă. E linişte, nu ne plouă, nu ne ninge, nu ne bate vântul, poţi să şi speli, să calci, să dai cu aspiratorul. Eu mă aşez comod la televizor să văd un meci, tu faci ceva repede, ceva uşor de mâncare, aşa, o ciorbă, sarmale, o tocăniţă, nişte chifteluţe, vreo 70 şi-un tort. A şi să nu uiţi de salată, dar să fie proaspătă. Te duci mâine dis de dimineaţă să o iei din piaţă. Şi dacă tot faci drumul până acolo, ia şi nişte pâine şi 4 sticle de doi litri de minerală, că doar e sfârşit de săptămână şi se consumă. Şi ia şi nişte beroase că sigur vine Vasilescu să jucăm o tablă şi şti că-i place să stea noaptea până târziu.
Aaaa, ce bine că am rezolvat problema cu sfârşitul de săptămână. Ne relaxăm acasă, ne odihnim, ne încărcăm bateriile… Un singur lucru nu înţeleg? De ce mârâie căţelul? Sau… nu el mârâie?
Dan Agache
Sursă foto: nileinternational.net
