Ascultă Radio România Reșița Live

Ne târâm ca râma prin viață!

Ne târâm ca râma prin viață!

Articol editat de Mirabela Afronie, 30 mai 2016, 09:25

A venit acel decembrie însângerat, care ne-a adus o relativă libertate. Acum avem voie să strigăm tot ce vrem în gura mare, să ascultăm cât vrem și unde vrem alte posturi de radio nu doar șopârlica liberă, avem voie să călătorim, să ne îmbogățim, să ne ridicăm palate ori să ne cumpărăm mașini scumpe și foarte scumpe. Teoretic, pentru că practic ne-am câștigat doar dreptul de a ne târâ asemeni râmelor.

Ne târâm zilnic la și de la un serviciu care de cele mai multe ori ne asigură doar supraviețuirea și nu ne face niciun fel de plăcere. Ne târâm prin magazine uitându-ne chiorâș la mărfurile la care visam odată și de care nu ne putem acum apropia. Ne târâm în fața șefilor, umili și supuși de frica pierderii unui loc de muncă în cvasitotalitate altfel decât cel pentru care suntem pregătiți. Ne târâm într-un sens ori în celălalt, asemeni unei râme în căutarea unui loc mai bun, dar degeaba.

Ne-am pierdut coloana vertebrală și ne târâm. Ne târâm spre niște spitale în care intrăm cu o boală și plecăm cu 5. Ne târâm spre cabinele de vot, în speranța că următorii aleși vor fi mai buni decât cei de dinaintea lor. Ne târâm prin viață zi de zi, ceas de ceas, crezând cu tărie că va veni și acea zi în care nu va mai trebui să facem această muncă de sisif, să ne târâm prin viață, în așteptarea a ceva, ce va veni cândva, de undeva. Dacă va veni.

Între timp, între două târîituri prin viață, ne ocupăm de scenarii, de pârât vecinul ori colegul, de paiul din ochiul altuia, ori de cine știe ce alte lucruri mărunte și inutile. Întreaga noastră viață a devenit acum, după aproape 27 de ani de liber la târîit, un calvar. O existență lipsită de sens, de țel, de perspective. Dar e bine. E chiar foarte bine pentru că avem voie să ne târîm. Vă dați seama ce grea ne-ar fi fost viața dacă ne luau și acest drept? Așa că, drum bun, atenție la depășiri și mai ales la râma din față. Nu de alta, dar nu ști niciodată când pune brusc o frână și ne trezim într-un ambuteiaj.

Dan Agache

Sursă foto: agro.afacereamea.ro

Etichete:
Un premier numit…dorinţă
Editorial FM joi, 15 decembrie 2016, 11:45

Un premier numit…dorinţă

Aţi văzut vreodată o pisică încercând să-şi prindă coada? E un spectacol de tot hazul. Aleargă şi aleargă, se roteşte şi se tot...

Un premier numit…dorinţă
Războiul fratricid. Deviza: “Totul sau nimic!”
Editorial FM miercuri, 14 decembrie 2016, 12:07

Războiul fratricid. Deviza: “Totul sau nimic!”

Alegerile au trecut. Românii au votat. Harta României a devenit roşie. Toată lumea aşteaptă liniştea de după agitaţia politică a campaniei...

Războiul fratricid. Deviza: “Totul sau nimic!”
La pomul lăudat…
Editorial FM marți, 13 decembrie 2016, 13:33

La pomul lăudat…

Zarurile au fost aruncate. Social democraţii vor guverna, în alianţă cu ALDE şi probabil UDMR. Probabil zic, dar se poate şi fără....

La pomul lăudat…
Tăvălugul roşu
Editorial FM luni, 12 decembrie 2016, 13:24

Tăvălugul roşu

  PSD-ul a câştigat alegerile. Faptul în sine nu mai miră pe nimeni, pentru că atât sociologii cât şi analiştii politic îl dădeau ca...

Tăvălugul roşu
Editorial FM marți, 22 noiembrie 2016, 18:03

Lemn bun, lemn rău – aceeaşi cenuşă, dar nu aceeaşi flacără

Despre metoda de manipulare la români rămâne întotdeauna loc de… mai rău. Avem conștiință doar atunci când este vorba de apărarea...

Lemn bun, lemn rău – aceeaşi cenuşă, dar nu aceeaşi flacără
Editorial FM miercuri, 9 noiembrie 2016, 15:25

Ca la Ei la… nimenea

Motto: „Eu aş scrie peste Statele Unite astfel: Omul este un animal care fabrică unelte.” Petre Țuțea „Visul american nu li se...

Ca la Ei la… nimenea
Editorial FM joi, 3 noiembrie 2016, 17:36

„Aştept să crăpi”

Motto: „ Nu poate fi lege mai înaltă în jurnalism decât a spune adevărul şi de a-l face de ruşine pe diavol – şi de a rămâne...

„Aştept să crăpi”
Editorial FM vineri, 28 octombrie 2016, 06:34

Cu pumnul prin gura presei!

Legea Dragnea, care prevede scoatere a peste 100 de legi din plată, a trecut surprinzător de repede prin cele două camere ale Parlamentului...

Cu pumnul prin gura presei!