În ce lume trăim?
Sursă foto: cuvintecelebre.ro
Articol editat de Mirabela Afronie, 11 decembrie 2015, 10:46 / actualizat: 11 decembrie 2015, 14:19
Trăim într-o lume nu doar nebună, ci degradată moral până în măduva oaselor. Zi de zi, internetul, televiziunile, ziarele abundă de tot felul de știri, care mai de care mai nebune, pentru că altfel nu știu cum să le cataloghez:
Copiii internaţi în Secţia de Pediatrie a Spitalului Judeţean din Târgu Jiu au primit dulciuri expirate. Produsele au fost trimise ca ajutoare de o fundaţie din Germania. Culmea însă! Conducerea spitalului dă vina pe… părinţii copiilor.
Un bărbat din Buzău a fost prins de poliţişti la o lună după ce şi-a ucis iubitul, un cetăţean neamţ. Acesta şi-ar fi chemat în ajutor tatăl şi pe câţiva prieteni pentru a comite crima.
O tânără a fost transportată de urgenţă la spital după ce un ornament mare de ipsos de pe hotelul Continental din centrul Clujului s-a desprins şi i-a căzut în cap
O fată de 15 ani, aflată în plasament la o familie din localitatea vasluiană Berezeni, a fost violată de mai multe ori, de soţul asistentei maternale în grija căreia se afla.
Șeful Poliției din Gătaia, reținut pentru moartea unui om pe care l-a bătut chiar în sediul Poliției.
O femeie din Braşov a fost sechestrată de un taximetrist pentru că i-a cerut bonul fiscal.
Fie că le numim derapaje instituționale sau umane, acestea sunt atât de numeroase încât au devenit lucruri normale. Partea tristă este că ne-am obișnuit cu ele, le căutăm și le urmărim cu asiduitate, și chiar ne fac placere, pentru că altfel nu-mi explic interesul pentru acestea.
Vrem să trăim mai mult și mai bine; vrem să avem o societate occidentală, cu bunăstare, fericire și progres. Vrem multe, dar din păcate toate acestea rămân la stadiul de dorință. Una vrem și alta facem; și în cazul nostru, există o duplicitate criminală între ceea ce declarăm public că ne dorim și ceea ce ne face placere în realitate.
Nu mișcăm un deget pentru a elimina din societatea în care trăim toate aceste lucruri, dar țipăm în gura mare că ele nu ne caracterizează; că ne fac de rușine ca nație, că noi nu suntem de fapt, așa.
Ba chiar așa suntem, dacă nu cumva mai rău. E un fel de sado-masochism la care ne expunem cu plăcere și satisfacție. În loc să îndreptăm fiecare răul din noi și din preajma noastră, ne adâncim mai mult în exploatarea lui; îl căutăm și apoi țipăm în gura mare că suntem victime.
Oare când vom realiza ce se întâmplă cu adevărat cu noi și cu cei din preajma noastră? Oare când vom înțelege că drumul pe care am pornit e de fapt o fundătură și în scurt timp nu vom mai avea nici măcar posibilitatea să ne întoarcem? Oare când vom pricepe în ce lume trăim?
Sper doar să nu fie prea târziu, atunci când ne vom trezi.
Dan Agache
Sursă foto: cuvintecelebre.ro
