Suntem ceea ce mâncăm!

Ne tot văităm că pe zi ce trece ne pierdem sănătatea: ne supără ba una ba alta: ficatul, pancreasul, inima, stomacul, circulaţia şi cine ştie câte altele. Dăm vina ba pe vârstă, ba pe stres ori oboseală şi de prea puţine ori recunoaştem că avem un regim alimentar total nesănătos. Mâncăm de foarte multe ori când şi ce apucăm. Lipsa timpului, într-o societate pusă doar pe fugă şi goana după agoniseală îşi lasă amprenta asupra sănătăţii noastre.

Dimineaţa turnăm repede pe gât o cafea neagră cu zahăr, sărim peste micul dejun din lipsă de timp, la amiază luăm un hamburgher sau o şaormă, plină de maioneză, sosuri, cartofi prăjiţi şi alte „bunătăţi”, mai bem o cafea sau două de regulă de la aparatele ce ne taie calea la tot pasul şi spre seară, când ajungem acasă, suntem prea obosiţi să mai gătim ceva sănătos. Ne mulţumim cu o porţie de cartofi prăjiţi, sau comandăm o pizza, dăm peste cap două – trei beri şi… somn de voie. Dimineaţa o luăm de la capăt şi… tot aşa.

În timp, toate acestea se adună şi… au, au, au şi… vai, vai, vai. Suntem prea ocupaţi să ne hrănim sănătos; sau dacă acest lucru e greu, să ne alimentăm raţional măcar şi să ocolim alimentele care ne fac cel mai mult rău. E greu acum să mâncăm doar bio, nu de alta dar asemenea produse sunt scumpe şi nici nu se prea găsesc. Putem ocoli însă mâncărurile cu adevărat nesănătoase: maioneza, prăjelile, grăsimile în exces, mezelurile care abundă în amelioratori şi potenţiatori de aromă şi culoare, de fructele prospete în miez de iarnă, fără gust, fără aromă dar cu un aspect comercial ireproşabil.

Spune-mi ce mănânci ca să-ţi spun cât de sănătos eşti, e o vorbă auzită tot mai des. Mâncăm total aiurea cu recomandările medicilor sau ale specialiştilor; mâncăm ce ne cade în mână, fără a socoti aportul de calorii, glucide, lipide ori zaharuri; ne înbolnăvim tot mai des şi tot mai grav şi ne întrebăm DE CE? Abia atunci când situaţia devine critică, ne găsim timp să ne mai uităm şi prin farfurie, să ne aşezăm regulat la masă, să verificăm etichetele produselor alimentare când le cumpărăm. Din nefericire atunci este târziu. Dacă nu ne îngrijim singuri, de noi şi de sănătatea noastră, nimeni altcineva nu o va face. Şi ce folos că am tras ca şi câinii să adunăm bani şi averi, iar când ne pierdem sănătatea, toate acestea nu-şi mai au rostul.

Poate ar fi bine să ne aplecăm puţin mai atent asupra dictonului „Spune-mi ce mănânci, ca să-ţi spun cât de sănătos eşti”. Mai bine acum decât atunci când e prea târziu.

Articol editat de Daiana Rosca, 11 septembrie 2015, 12:00 / actualizat: 11 septembrie 2015, 14:18

Ne tot văităm că pe zi ce trece ne pierdem sănătatea: ne supără ba una ba alta: ficatul, pancreasul, inima, stomacul, circulaţia şi cine ştie câte altele. Dăm vina ba pe vârstă, ba pe stres ori oboseală şi de prea puţine ori recunoaştem că avem un regim alimentar total nesănătos. Mâncăm de foarte multe ori când şi ce apucăm. Lipsa timpului, într-o societate pusă doar pe fugă şi goana după agoniseală îşi lasă amprenta asupra sănătăţii noastre.

Dimineaţa turnăm repede pe gât o cafea neagră cu zahăr, sărim peste micul dejun din lipsă de timp, la amiază luăm un hamburgher sau o şaormă, plină de maioneză, sosuri, cartofi prăjiţi şi alte „bunătăţi”, mai bem o cafea sau două de regulă de la aparatele ce ne taie calea la tot pasul şi spre seară, când ajungem acasă, suntem prea obosiţi să mai gătim ceva sănătos. Ne mulţumim cu o porţie de cartofi prăjiţi, sau comandăm o pizza, dăm peste cap două – trei beri şi… somn de voie. Dimineaţa o luăm de la capăt şi… tot aşa.

În timp, toate acestea se adună şi… au, au, au şi… vai, vai, vai. Suntem prea ocupaţi să ne hrănim sănătos; sau dacă acest lucru e greu, să ne alimentăm raţional măcar şi să ocolim alimentele care ne fac cel mai mult rău. E greu acum să mâncăm doar bio, nu de alta dar asemenea produse sunt scumpe şi nici nu se prea găsesc. Putem ocoli însă mâncărurile cu adevărat nesănătoase: maioneza, prăjelile, grăsimile în exces, mezelurile care abundă în amelioratori şi potenţiatori de aromă şi culoare, de fructele prospete în miez de iarnă, fără gust, fără aromă dar cu un aspect comercial ireproşabil.

Spune-mi ce mănânci ca să-ţi spun cât de sănătos eşti, e o vorbă auzită tot mai des. Mâncăm total aiurea cu recomandările medicilor sau ale specialiştilor; mâncăm ce ne cade în mână, fără a socoti aportul de calorii, glucide, lipide ori zaharuri; ne înbolnăvim tot mai des şi tot mai grav şi ne întrebăm DE CE? Abia atunci când situaţia devine critică, ne găsim timp să ne mai uităm şi prin farfurie, să ne aşezăm regulat la masă, să verificăm etichetele produselor alimentare când le cumpărăm. Din nefericire atunci este târziu. Dacă nu ne îngrijim singuri, de noi şi de sănătatea noastră, nimeni altcineva nu o va face. Şi ce folos că am tras ca şi câinii să adunăm bani şi averi, iar când ne pierdem sănătatea, toate acestea nu-şi mai au rostul.

Poate ar fi bine să ne aplecăm puţin mai atent asupra dictonului „Spune-mi ce mănânci, ca să-ţi spun cât de sănătos eşti”. Mai bine acum decât atunci când e prea târziu.