Ei vorbesc, eu tac
Articol editat de Valentina Adam, 13 septembrie 2016, 13:20
E cumva un joc duplicitar făcut de politicieni? Cu siguranţă DA. Un joc parşiv, murdar, lipsit de responsabilitate, de bun simţ până la urmă. Dar toate acestea sunt lucruri prea mari pe care le aştept de la o clasă politică ce s-a compromis în ultimi 27 de ani atât de tare, încât nu ştiu cine şi ce ar putea să o cureţe. Dar poate că interesul lor nu e acela de a se curăţa. Ideea e că ei mai vor un mandat, şi încă unul, mai apoi încă unul şi tot aşa. Trâmbiţează binele cetăţeanului, nevoia acestuia de a mai bine, de progres şi prosperitate.
Dacă facem o scurtă socoteală şi încercăm să aflăm care sunt beneficiile aduse de clasa politică în perioada post decembristă, ne îngrozim: economie distrusă, resursele naturale amanetate pe zeci de ani, sistemul sanitar şi cel de învăţământ aduse în pragul falimentului, reducerea drastică a numărului de locuri de muncă, nesiguranţa continuităţii sistemului de pensii, scăderea natalităţii, exodul oamenilor inteligenţi şi forţei de muncă ce avea o calificare. Aş putea să mai adaug îndatorarea ţării la organismele internaţionale, risipirea şi ne-accesarea fondurilor europene, lipsa investiţiilor concrete în infrastructura rutieră şi feroviară, batjocura de care au dat dovadă în cheltuirea banului public, distrugerea încrederii în sistemul de justiţie, iar exemplele pot continua.
La fel vor continua şi ei, politicienii. Sunt conştient că o democraţie este posibilă doar prin existenţa partidelor politice şi prin lupta acestora de a accede la putere şi de a demonstra ce pot să facă. Din nefericire am aflat ce au putut să facă până acum. Mă doare cel mai rău că acum, după un an de pauză, ies din nou la rampă aceeaşi oameni, cu aceleaşi vorbe frumos meşteşugite, cu aceleaşi promisiuni şi până să vină rezultatele votului, ei deja fac şi desfac alianţe post electorale, ştiu cine va guverna, cu cine. Mă doare şi mă scârbeşte acest fariseism al vechilor politicieni, acest joc de dat din coate pentru a prinde un loc cât mai bun în apropierea ciolanului, nu pentru cetăţean ci mai degrabă pentru binele şi interesul personal.
Şi pentru că ei continuă să vorbească, eu tac. Tac şi mă întreb, până unde sunt dispuşi să meargă?
Dan Agache
Sursă foto: academiacatavencu.info
