E…pe vine!

Articol editat de Mirabela Afronie, 23 august 2016, 08:49

Noi, clasa muncitoare, ne mulţumeam cu un mic, o porţie de crenvuşti şi o bere de Ciclova. Asta nu se întâmpla zilnic, pentru că exista riscul să ne stricăm la burtică. De două ori pe an aveam voie să mâncăm la “liber”. La întâi de Mai şi la 23 August.

Doamne ce vremuri frumoase. Cum ne mai dădeam noi în spectacol pentru tovarăşii de la partid, cum mai învăţam noi cu două luni înainte mişcările, cum trebuia să stăm pe …vine şi să sărim în sus de bucurie, cum mai fluturam steagurile tricolore şi pancartele cu chipurile tovarăşului şi a mult iubitei sale tovarăşe, cum alergam de bucurie că s-a terminat defilarea şi lăsam în camioanele întreprinderii toate acele materiale promoţionale, care erau şterse de praf, încuiate într-o magazie, pentru a fi folosite iarăşi, şi iarăşi, în alţi ani de măreţe victorii socialiste.

Una peste alta, ce s-a clădit în atâţia ani de socialism ştiinţific, multilateral şi intensiv dezvoltat, s-a distrus în doar 20 şi ceva de anişori. Dar nu aşa, s-a ras tot, cu dorinţa sinceră de a reclădi pe baze noi, ştiinţific democratice, viitorul de aur al poporului român. Atâta doar că o mână criminală, a furat planurile cu reconstrucţia şi de atunci orbecăim cât e ziulica de lungă, în aşteptarea altor planuri, pentru alte zări luminoase.

Doamne şi ce bine era la defilare, cum stăteam noi aşa pe vine cu gândul doar la mici, cremvuşti şi bere de Ciclova, cum ne dădeam în spectacol şi cum primeam aplauze la scenă deschisă de la tovarăşii conducători. Mai apoi, primeam un bon, care ne dădea dreptul să primim doi mici şi-un bronvurşti cu gust de parizer de 18 lei kila. Dar era cu totul altceva decât tacâmurile şi adidaşii din timpul săptămânii. Era altceva decât kila de carne cu 31 de lei, luată după o noapte de stat la rând, cu şorici, slănină şi oase cu tot, de la nea Vasile, măcelarul din colţ.

Anii au trecut, meniul s-a schimbat, a rămas numai poziţia aceea, ghemuit pe vine. Aşa am stat atunci, aşa stăm şi acum. Care de foame, care de frică să nu deranjeze pe cineva, care din obişnuinţă şi respect faţă de memoria înaintaşilor de partid. Am rămas aceeaşi. Singura diferenţă între atunci şi acum, e că nimeni nu ne mai dă vre-un bon pentru doi mici şi-un crenvuşti. Căci de berea de Ciclova…ce să mai vorbim. Au rămas doar ruinele din ce era ea odată. Zidurile goale şi speranţa că cineva, va găsi cândva planurile de reconstrucţie luminoasă a patriei, spre noi culmi de democraţie luminoasă.

Dan Agache

Sursă foto: george-damian.ro