De vrut, vreau, dar de dat, dau?

Articol editat de Mirabela Afronie, 20 iunie 2016, 08:49

Mereu nemulţumit, dar în permanenţă cu o dorinţă arzătoare de a ajunge mai sus şi mai sus pe scara ierarhică prin munca altora, nu a lui. Oportunist, gata să fie primul la caşcaval şi în permanenţă ultimul dacă e vorba de o acţiune caritabilă. Cam asta ar fi caracterizarea sumară şi lapidară a românului. Desigur, nu toţi sunt aşa şi nici nu mă gândesc să generalizez, dar din păcate tot mai mulţi se regăsesc în această descriere.

Dacă nu mă credeţi pe cuvânt, aruncaţi o privire spre naţionala de fotbal. Supăraţi când pasa nu ajunge la ei şi mai trebuie să facă doi trei paşi până la întâlnirea cu mingea, fără sprint după teoria lor că dacă nu e zona mea nu fug, mereu cu o condiţie fizică precară, ce le dă putere până prin minutul 60 după care se taia ca maioneza. Nu degeaba şi se spune reprezentativa României. Asta şi pentru faptul că sunt reprezentativi pentru capacitatea noastră de a gândi, de a lupta, de a avea ceea ce ne dorim prin muncă şi cu sudoare, nu cu mâna întinsă.

E doar un punct de vedere şi aşa cum spuneam nu e valabil pentru toţi. Cu toate acestea, astfel de specimene sunt tot mai des întâlnite în preajma noastră. Indivizi care vor tot şi nu dau nimic în schimb.

Dan Agache

Sursă foto: trilulilu.ro