Caligula, Canicula şi Caragiale

Articol editat de Mirabela Afronie, 26 iulie 2016, 15:51 / actualizat: 26 iulie 2016, 17:18

„Celebru este unul care începe să trăiască după ce a murit.”I.L.CARAGIALE

Căldura mare, Mon Cher !

 De aici poate au pornit, cândva în Roma Antică şi nebuloasele încâlceli de gândire ale Împăratului  roman Caligula, cunoscut şi drept Gaius, una dintre cele mai crude figuri istorice ale Romei Antice. Ura lui manifestată împotriva Senatului prin tortura şi uciderea lentă şi agonizantă a membrilor era motivată de o presupusă infidelitate. Pentru a demonstra trădarea membrilor Senatului, Caligula a ordonat o serie de anchete şi procese. În semn de dispreţ faţă de Senat, Caligula l-a numit consul pe calul său favorit, Incitatus.

Nu avem buletinele meteo de atunci, dar avem consemnările istorice, trist blazon pentru antecedentele unei omeniri.

S-au zvârcolit ca o viperă la soare istoria şi isteria umanităţii de-a lungul veacurilor. Canicula agită viperele. Politica le înnebuneşte, iar factura la caniculă o plătim zi de zi. E plin de Caligula mai mici şi mai mari prin Europa, cu toţii în căutarea şi disperarea unui imperiu al groazei ce le locuieşte minţile…

„Căldură mare, Mon Cher!”, afirmă eternul Caragiale,  continuînd: „Să am pardon de impresie! „

Ce impresie, nene Iancule, suntem devastaţi de haosul ce ni se încolăceşte de suflet …

„Voiești să cunoști lucrurile? Privește-le de aproape. Vrei să-ți placă? Privește-le de departe.”

Şi cum pot eu să stau  departe de cotidian ?

„Un om nu trebuie să încerce decât ceea ce poate. Calităţile şi defectele omeneşti sunt pretutindeni aceleaşi; oamenii sunt peste tot oameni. Limba, costume, obiceiuri, apucături intelectuale şi morale, religiuni, precum şi toate celelalte rezultate ale locului unde au trăit, ale imprejurărilor prin care au trecut, îi pot arăta ca şi cum s-ar deosebi mult cei dintr-un loc cu cei dintr-altul; ei însă, în fundul lor, pretutindeni şi totdeauna sunt aceiaşi. „

Păi şi nimic nu se poate schimba ? Mi se pare că totul se dărâmă în jurul nostru, totul se clatină şi doar umbra mai aminteşte că undeva, cândva lumea asta îşi construia un destin.Câte un Caligula umblî liber pe un cal troian prin Europa… mai este continentul european un … continent al patriilor ?

„Să am pardon de impresie! Un popor care nu merge înainte, stă pe loc, ba chiar dă înapoi.

Da, coane Iancule, dar decând Caligula şi-a făcut calul senator, noi parcă avem pe buletinile de vot doar ferma animalelor.

„Ştim cu toţii că influenţa generaţiunilor cari trăiesc simultaneu este reciprocă. Astfel, copiii, mergând pe la căminurile lor, ar duce îmbărbătarea de care au astăzi atâta nevoie masele populare ignorante, a căror imaginaţie este totdeauna pornită la superstiţiuni şi la credinţă în supranatural. Ori să se revizuiască, dar să nu se schimbe nimic; ori să nu se revizuiască, dar atunci să se schimbe pe ici pe colo.

O soţietate fără prinţipuri, va să zică că nu le are!”

Ţi-ai pus monoclul veşniciei şi mă ironizezi cu nonşalanţă. Este atâta minciună şi ipocrizie în jurul nostru.

„La noi, minciuna, adulterul, uneltirea mișelească sunt niște nimicuri pline de haz de care râd toți cu multă poftă. În România, lingușirea și hoția sunt virtuți. Lumea asta se aseamănă cu un vast bâlci.”

Când o să fie şi poporul acesta mulţumit ?

„Toate mulțumirile trebuie plătite; înainte de a se căpăta, par destul de ieftine, în urmă, prea scumpe. Aveti puțintică răbdare. „

Aproape că dau dreptate celor care spun că în toate partidele sunt foşti membri ai partidului comunist. Ne ducem pe topoganul istoriei. Nu mai avem industrie, nu mai avem platforme electorale clare de dreapta sau de stânga. Politicienii trădează de la stânga la dreapta. Ce zici matale ?

„Aşa, cum îţi spusei, mă scol într-o dimineaţă, şi, ştii obiceiul meu, pui mâna întâi şi-ntâi pe „Aurora Democratică”, să văz cum mai merge ţara. O deschiz… şi ce citesc? Uite, ţiu minte ca acuma:… a căzut tirania! Vivat Republica! Ne ducem, dar gândeşte-te stimabile, că suntem membrii aceluiaşi partid… trădare să fie dacă o cer interesele partidului, dar s-o ştim şi noi… De aceea eu totdeauna am repetat cu străbunii noştri, cu Mihai Bravul şi Stefan cel Mare: iubesc trădarea dar urăsc pe trădători… Salutare, salutare, stimabile Industria română este admirabilă, e sublimă, putem zice, dar lipseşte cu desăvârşire.”

Aderarea la Uniunea Europeană ne-a adus o mare diversitate de ambiguităţi, decât ceea ce visam noi.

„Chestie de tarabă, onorabile! Daraveri de clopotniţă! Trădare să fie, dar s-o ştim şi noi! Fraţilor! După  lupte seculare, care au durat aproape treizeci de ani, iată visul nostru realizat! Ce eram acuma câtva timp înainte de Crimeea? Am luptat şi am progresat: ieri obscuritate, azi lumina! Ieri bigotismul, azi liber-pansismul! Ieri întristarea, azi veselia!… Iată avantajele progresului! Iată binefacerile unui sistem constituţional!

Ne simţim trădaţi şi puşi la colţ de tot felul de impuneri şi birocraţie…

„Bravos naţiune! Halal să-ti fie! Să trăiasca Republica! Vivat Principatele!

Ai rămas un artist al decriptării vieţii sociale.

„Amatorul lucrează de plăcere morala şi ce produce îi face întotdeauna plăcere; artistul lucrează de nevoie intelectuală şi foarte rar îi place ce face…

Nu s-a terminat agonia ce-a tulburat mințíle unuia ca și …Caligula?

„Crimele… sunt copiii teribili ai exasperării… Şi dacă şi gândul ar trebui pedepsit, cine dintre noi n-ar merita măcar o dată în viaţa lui pedeapsa capitală? Proștii mor, însă prostia e nemuritoare.”

Eşti trist, totuşi… Îţi mulţumesc, nene Iancule pentru această interpelare.

„N-am putut pentru ca s-o tratez cu refuz. ”

Epilog:”Nimic nu e mai frumos decât adevărul, nici mai adevărat decât frumosul.” I.L.CARAGIALE

Anca Bica Bălălău