Breaking news: La ce ora începe week-end-ul? La ora 19.00, la Munchen

Articol editat de Mirabela Afronie, 22 iulie 2016, 22:01 / actualizat: 22 iulie 2016, 23:21

„Pendula arată clipa, dar cine arăta veşnicia?”

Walt Whitman

 „O parte din timp ne este răpită, alta ne este sustrasă, alta se scurge. Dar cea mai urâtă pierdere este aceea datorită neglijenţei. Şi dacă  vei voi să bagi de seamă vei vedea că cea mai mare parte a vieţii noastre o pierdem făcând ce nu trebuie, o mare parte nefăcând nimic, întreaga viaţa, făcând altceva”, spunea Seneca.

Timpul este prea lent pentru cei care aşteaptă, prea iute pentru cei care se tem, prea lung pentru cei care se plâng, prea scurt pentru cei care sărbătoresc, dar, pentru cei ce iubesc, timpul este o eternitate. Să te gândeşti spre ce vei fi? Regretele tale n-au viitor. Şi nici un viitor nu-i al tău. În timp zace groaza… au completat, conectaţi la pântecul veacurilor, iluştri scriitorI, profeţi ai cuvintelor care… Poverile lor şi-au schimbat menirea de-a zidi cu artificiala patină impusă de breaking news-urile vieţii cotidiene.

Atât de repede se scurg zilele săptămânii, încât este inutil să mai purtăm calendare…

Se respiră şi se doarme între luni şi vineri…  sfârşitul de săptămână este cronica unui breaking news anticipat. Campionatul european de fotbal s-a încheiat, ne vedem, ne vorbim şi cu o tristeţe moderată ne întrebăm:

Ce nopţi albe ne mai aşteaptă vineri, sâmbătă şi duminică ? Unde urmează să se… moară?

Breaking news-ul unei lumi pentru care nu mai există destinaţia timpului liber… gările şi aerogările au rămas în urma prezentului cu multe ore netrăite la timp, cu pasageri care nu mai cumpără bilet dus-întors.

Sentimentele şi secundele sunt strict limitate de spaime, recuperate anevoios din tiparniţa unei lumi în care oamenii declară în mod fals că ei cred în Dumnezeu sau în orice altceva.

De fapt, NU CRED NICI IN EI.

Astăzi omenirea crede în atentate, în puciuri, în terorism.

Incapabilă de-a găsi soluţia necesară pentru a stabili ora exactă, pentru ca secundele netrăite ale ceasurilor vieţii să răzbată până-n sângele nostru pentru a face inima să bată cu… EMOŢIE!

Mi-e dor să-mi permit să-mi fie dor de un film de artă rusesc: Gară pentru doi, sau de o baclava turcească, savurată în linistea Bosforului, de muzica lui Kurt Cobain solistul formaţiei… Nirvana!

Mi-e dor de liniştea încăpăţânată a poeziilor romantice  şi nu de cea macabră a cimitirilor cu miros de coroane proaspete… mi-e dor pur şi simplu de banalitatea vieţii trăite Ceas cu Ceas, între copilărie, tinereţe şi maturitate, toate încolăcite printre băncile şcolilor, printre paşii grăbiţi ai primei iubiri hoinărite prin săli de teatru, biblioteci, terase şi vacanţe la bunici.

Mi-e dor şi paşii îmi ard îngenuncheaţi în colbul unei cenuşi care mai are puţin jăratec pentru Caii Verzi ai lacrimilor care s-au împotmolit într-un anotimp,  în care Omenirea ar trebui să-şi repornească ceasul, pentru că chiar şi un ceas care s-a oprit arată ora exactă de două ori pe zi… altfel, nici măcar regretele noastre nu vor avea viitor… să le conjugăm conştient la timpul prezent.

Pentru cei ce iubesc, timpul este o eternitate, să o reclădim. La ce oră începem?

Epilog:

„Chiar şi un ceas care s-a oprit arată ora exactă de două ori pe zi”. (Marie von Ebner Eschenbach)

 Anca Bica Bălălău