Amintiri, amintiri…

Articol editat de Mirabela Afronie, 4 august 2016, 08:39

Împlinim 20 de ani. Oare câte amintiri a adunat fiecare dintre membrii colectivului Radio România Reşiţa. Prin câte întâmplări am trecut în toţi aceşti ani în care am alergat, am umblat, am căutat, am scormonit în căutare de ştiri, de informaţii de fapte ori evenimente menite să fie cunoscute şi de alţii. În toate aceste peregrinări ale noastre am întâlnit oameni, am văzut locuri, am făcut lucruri. De fiecare ne leagă câte o amintire, iar acum, la ceas aniversar, ele curg parcă spre lumină din dorinţa de a mai fi văzute şi retrăite încă oadată. Măcar cu ochii minţii şi ai sufletului.

Îmi amintesc că am fost la aniversarea celor 100 de ani a unui bătrân în Lăpuşnic, parcă. Îmi amintesc că am putut să stăm de vorbă, că era lucid şi coerent şi că am băut împreună şi un ştamplu de răchie. Îmi amintesc că am fost în faţa puhoaielor dezlănţuite în comuna timişeană Ionel, că am văzut case prăbuşindu-se sub ochii mei. Îmi amintesc de protestele siderurgiştilor şi de lungile marşuri şi proteste în care i-am însoţit şi la Reşiţa şi la Caransebeş. Îmi amintesc de prima emisiune, de primul ascultător cu care am dialogat, de prima gafă, de prima anchetă. Doamne dar cum să nu mi le amintesc. Sunt amintirile mele şi ale radioului. Sunt amintirile noastre, care ne leagă unul de celălalt. Sunt momente trăite cu intensitate, sunt realităţi peste care nu s-a aşternut praful uitării.

Fiecare avem amintiri în sufletul nostru. Ele ne vorbesc de locurile pe unde am trecut, de oamenii pe care i-am întâlnit şi care, într-un fel sau altul, ne-a modificat şi nouă soarta. Sunt amintirile mele dar în acelaşi timp sunt amintirile radioului. Sunt mii de astfel de momente în doar 20 de ani.

Dan Agache

Sursă foto: oaripadeinger.wordpress.com