[FOTO] In memoriam: George Orwell, autorul a două faimoase romane satiră în care atacă totalitarismul, „Ferma Animalelor” și „O mie nouă sute optzeci și patru”

Motto:” Cele mai bune cărți sunt acelea care îți spun ceea ce deja știi”. George Orwell

Articol editat de Radio Resita, 20 ianuarie 2021, 19:33

George Orwell , pseudonimul literar și jurnalistic al lui Eric Arthur Blair,s-a născut pe  25 iunie 1903,în Motihari, statul Bihar, India şi a plecat acum 71 de ani ,21 ianuarie 1950, într+o altă domensiune

A fost un scriitor englez, comentator al radio BBC, editorialist și reporter luptător ca voluntar în Războiul Civil din Spania de partea comuniștilor. A scris romane, eseuri și critică literară.

În anul 1904 s-a mutat împreună cu mama și sora lui în Anglia, studiind în perioada 1917 – 1921 la Colegiul Eton, o foarte bună universitate engleză, și publicând în diferite reviste ale colegiului. La un an după absolvire s-a angajat în cadrul Poliției Imperiale Indiene (în Birmania), perioadă pe care o va povesti în romanul „Zile birmaneze” (1934).

După ce a lucrat în Franța având profesii foarte diferite, s-a întors în Anglia și a deschis un magazin sătesc. Sub pseudonimul George Orwell, a scris articole pentru ziare și apoi, în prima sa carte „Fluierând a pagubă prin Paris și Londra” (Down and Out in Paris and London) (1933), și-a descris experiența de scriitor de stânga. Aceasta este o relatare emoționantă și mai ales comică a celor câțiva ani de sărăcie autoimpusă pe care i-a trăit după ce s-a întors în Europa.

A scris apoi alte trei romane, „Zile birmaneze” (Burmese Days, 1934), „Fiica unui cleric” (A Clergyman’s Daughter, 1935) și „Keep the Aspidistra Flying” (1936).

În anul 1936 lui Orwell i s-a comandat de către Victor Gollancz un documentar asupra șomajului din Nordul Angliei pentru editura engleză Left Book Club. Drumul către Wigan Pier (The Road to Wigan Pier), o proză de tip reportaj despre viața la limita sărăciei a minerilor dintr-un orășel din Lancashire, l-a consacrat pe Orwell drept unul dintre cei mai mari reporteri și scriitori din Marea Britanie.

Orwell, un socialist convins, a plecat în Spania în decembrie 1936 ca să devină corespondent de război în timpul Războiului Civil Spaniol. S-a alăturat însă ca voluntar Diviziei Lenin din Barcelona, unitate condusă de Partidul Muncitorilor de Unitate Marxistă (Partido Obrero de Unificación Marxista – POUM).

În ianuarie 1937 Orwell, care avea grad de caporal, a fost trimis să ia parte la ofensiva din Aragon. În luna următoare a fost mutat la Huesca. După 115 zile petrecute în linia întâi a primit permisiunea să plece și s-a întors la Barcelona. Aici a fost martor la Revolta din mai.

Orwell s-a întors la Huesca pe 12 mai 1937. Avansat la gradul de locotenent secund avea sub comandă un pluton de 30 de oameni. A fost împușcat în gât de un trăgător izolat și a fost temporar paralizat pe partea stângă și și-a pierdut vocea.

În spital a aflat că POUM, partidul din care făcea parte, a fost considerat ca o facțiunea troțkistă și a fost declarat ilegal. Aflat în pericol de moarte, Orwell a reușit să fugă în Franța cu ajutorul consulului englez din Barcelona. La întoarcerea sa în Anglia, Orwell și-a descris experiențele din timpul Războiului Civil în Omagiu Cataloniei (Homage to Catalonia, 1938). În această carte a încercat să spulbere miturile propagandei diseminate de ziarele britanice, între care cele mai implicate erau ziarele de extremă dreapta și cele de extremă stânga, precum Daily Worker, un ziar controlat de Partidul Comunist din Marea Britanie. Cartea, deși era remarcabil scrisă, s-a vândut doar în 1.500 de exemplare în următorii 12 ani.

Orwell a mai publicat un roman, O gură de aer (Coming up for Air), în 1939. În august 1941 Orwell a început să lucreze pentru Eastern Service of the British Broadcasting Corporation (B.B.C.). Sarcina principală consta în a scrie editorialul unei emisiuni radiofonice în care să comenteze evenimente din cel de-al Doilea Război Mondial. Comentariile sale au fost difuzate mai apoi din 1941 până în 1943 în India. În aceeași perioadă Orwell a lucrat și pentru ziarul The Observer.

În anul 1943, Aneurin Bevan, editorul ziarului socialist Tribune, l-a recrutat pe Orwell ca director editorial, având sarcina de a scrie un editorial săptămânal, intitulat Cum îmi place (As I Please). Stilul său lucid și clar l-a transformat într-un jurnalist de campanie imbatabil, iar polemicile din această epocă conțin pagini de mare talent jurnalistic.

Pe aceste timpuri pandemice , s[ ne amintim despre George Orwell că este autorul a două faimoase romane satiră în care atacă totalitarismul: „Ferma Animalelor” (1945) și „O mie nouă sute optzeci și patru” (1949).

Cartea „Ferma animalelor” era o satiră sub forma unei fabule a revoluției comuniste din Rusia. Cartea, puternic influențată de experiențele sale din timpul Războiului Civil Spaniol, e o satiră a stalinismului și a revoluției roșii. Pentru că Rusia era aliata Marii Britanii, lui Orwell i-a fost destul de greu să publice o asemenea carte.

Cartea i-a supărat pe foarte mulți prieteni cu convingeri de stânga, inclusiv pe fostul său editor, Victor Gollancz, care i-a respins-o. Publicată în 1945, Ferma animalelor a ajuns în scurt timp una din cele mai populare cărți din Marea Britanie.

Ca tendințe politice, Orwell a manifestat în permanență o simpatie față de cei de centru-stânga, fără a îmbrățișa însă ideologia comunistă, pe care o și critică într-o formă cât se poate de radicală în fabula politică „Ferma animalelor” și în romanul „O mie nouă sute optzeci și patru”.

„O mie nouă sute optzeci și patru”, scris și „1984”, este un roman politic creat de George Orwell în 1948 și tipărit  în anul  1949.

„O mie nouă sute optzeci și patru” este ultima carte scrisă de Orwell şi  a fost influențată de sănătatea sa în declin și de deziluziile politice față de guvernul laburist ce a venit la putere, ales cu o largă majoritate în alegerile generale din 1945, dar care era departe de propriile sale idei și viziuni despre socialism.

În anul 1945 Orwell a recenzat romanul anti-Utopic, distopic „Noi” de Evgheni Zamiatin pentru gazeta Tribune. Cartea autorului rus avea să-i inspire romanul său propriu, „O mie nouă sute optzeci și patru”.

Publicată în 1949, cartea era o meditație asupra destinului tiraniei în viitor. Ea a avut un efect foarte puternic și numeroase formule și cuvinte au intrat în vocabularul de zi cu zi.

Acțiunea romanului are loc într-un viitor distopic și prezintă o parte din viața intelectualului Winston Smith sub opresiunea guvernului totalitar al Oceaniei.

„O mie nouă sute optzeci și patru” a imprimat foarte mulți termeni și idei în cultura contemporană, și mai ales în limba engleză, de exemplu „Fratele cel Mare”, dubla gândire, poliția gândirii, Soceng.

„Fratele cel Mare stă cu ochii pe tine” este un simbol al controlului excesiv, iar adjectivul orwellian este folosit pentru a descrie acțiunile și organizațiile Oceaniei.

Deși a fost publicat prima dată în urmă cu  șapte decenii, „1984” a revenit în atenția cititorilor după declarațiile staff-ului fostului preşedinte american Donald Trump, când a fost investit, comenta CNN.

Inițial, romanul  a fost publicat de Martin Secker & Warburg, Londra, în 1949. Prima ediție broșată  a apărut la Penguin Books, Harmondsworth, în 1954. De atunci s-a retipărit de 26 de ori.

Romanul a fost interzis în 1950 de Uniunea Sovietică, Stalin interpretând cartea drept o satiră la adresa regimului său. Abia din 1990 volumul a fost republicat în Rusia. Şi Statele Unite şi Marea Britanie au fost pe punctul de a interzice cartea în anii ’60.

Romanul lui George Orwell a fost receptat de foarte mulți – încă de pe atunci – ca un semnal de alarmă, rămâne și acum departe de a fi doar o distopie învechită. Există voci care afirmă că, odată cu trecerea anilor, el devine tot mai actual.

Orice sistem totalitar are ca declanşatori aceleaşi idei bolnave

Deși acțiunea se petrecea in  1984, temele abordate  sunt actuale și acum.

„12 mai 1984, sau cel puţin aşa cred…” sunt primele cuvinte pe care Winston Smith le scria în jurnalul său… Winston este un cetăţean oarecare al Oceaniei, una dintre cele trei puteri ce se luptă perpetuu într-un război fără cauză: Oceania Eurasia şi Estasia. Războiul este alimentat artificial pentru a menţine vie frica oamenilor, pentru a le concentra ura către un inamic definit şi în definitiv pentru a îi controla. Trecutul este mistificat (oricând se poate rectifica o greşeală: dacă până ieri ne luptam cu Estasia, astăzi ne luptăm cu Eurasia- ea este duşmanul nostru dintotdeauna şi automat adevărul acesta atât de „evident” este unul general valabil pentru oricine, limbajul este şi el ajustat şi acordat cu noile valori ale societăţii:

Ministerul Păcii se ocupă cu problemele de război, ministerul Adevărului cu modificarea trecutului, iar Ministerul Dragostei cu anihilarea celor care nu vor să se conformeze şi au inconştienţa de a gândi singuri şi de a îşi păstra memoria individuală – cu alte cuvinte comit crimă de gândire.

Toate acestea sunt realităţile utopiei lui George Orwell 1984 – o sumbră viziune a autorului englez asupra viitorului pe care îl întrevedea când a scris romanul; practic un cumul a toate resorturile şi mecanismele unei societăţi de tip totalitar hiperbolizate şi potenţate artistic, între copertele unei cărţi ce a facut istorie şi isterie…

Așa cum se întâmplă și în Ferma animalelor, editată cu trei ani mai devreme, în 1946, valorile sunt răsturnate:

 Războiul este pace

 Libertatea este sclavie

 Ignoranța este putere

Teroarea şi manipularea se manifestă prin afișele imense prezente pe toate blocurile, clădirile instituțiilor, panourile, alături de tele-ecranele, ce neîncetat transmit și receptează simultan sunete și imagini. În fiecare încăpere – inclusiv în camerele apartamentelor – există câte un tele-ecran, care poate fi dat mai încet, dar niciodată oprit.

Nu doar prin mijloace tehnologice însă, ci și în mod direct, prin membrii unor instituții specializate, are loc supravegherea: patrulele de poliție, zburând în elicoptere la mică înălțime „își bagă nasul prin casele oamenilor”, și, mult mai de temut: Poliția Gândirii.

„Esența unui război este distrugerea, și nu neapărat cea a vieților umane, dar a rezultatelor muncii oamenilor. Războiul este calea prin care se distrug în bucăți, se dispersează în aer sau se îneacă la fundul mării lucruri ce i-ar face pe oameni să se simtă confortabil și prin urmare să devină prea inteligenți”, subliniază autorul, menţionând:„Dacă vrei să păstrezi un secret, trebuie să-l ascunzi chiar și de tine”, pentru că „Libertatea este libertatea de a spune că doi plus doi fac patru. Tot ceea de ce îți pasă ești tu”.

Obsesia „Fratelui nostru Cel Mare” contemplă şi astăzi planeta într-un mod aproape visceral, aşa că cele şapte decenii de la ieşirea de sub tipar a romanului „1984” sunt doar un o avancronică la ceea ce putem lesne anticipa că reprezintă prezentul şi viitorul omenirii.

Invitându-vă la recitirea sau citirea acestui roman din perspectiva prezentului şi viitorului nostru şi al copiilor noştri, pot doar saluta anii ce au trecut de la apariţia sa print-un mesaj al său, realizat de George Orwell:

„Și oamenii care sunt sub același cer sunt la fel peste tot – în întreaga lume, sute de mii de milioane de oameni la fel. Oameni care nu știu unii de existența altora, despărțiți de ziduri de ură și minciună, oameni care nu au învățat să gândească, dar care păstrează în inimile, în pântecele și în mușchii lor, puterea care într-o zi va răsturna lumea. Națiunile ineficiente au fost mereu cucerite mai devreme sau mai târziu și lupta pentru eficiență este potrivnică iluziilor”.

Singura diferenţă de interpretare a acestui roman, cu siguranţă se naşte la graniţa ce a fost trasată de Războiul Rece, perioadă ce s-a încheiat, dar umbra „Fratele cel Mare stă cu ochii pe tine” … pe mine, pe noi toţi…

Epilog: „Poate cineva nu-și dorește atât de mult să fie iubit, pe cât își dorește să fie înțeles.” George Orwell

Sursa:wikipedia