[FOTO] In memoriam: Jean Constantin-„Omul care aduce(a) hazul”!
Motto: „Am jucat, pe unde n-am jucat la viaţa mea! Mă cunosc spectatorii, dacă-i zi! Noaptea-i mai greu!” Jean Constantin
Articol editat de Radio Resita, 26 mai 2021, 16:47 / actualizat: 27 mai 2021, 7:04
De 11 ani ia cina în Cer… a fost ultimul dintre ultimii mari voioşi, Dumnezeu l-a botezat în harul râsului şi al bunului simţ…era curajos atunci când se afla pe scenă, se îmbrăca în nobila umilinţă a actorului şi se juca de-a viaţa… până într-o zi când joaca cu viaţa s-a terminat, în ultimul act s-a jucat de-a moartea…şi i-a ieşit şi acela, impecabil… de 11 ani ia cina în Cer…
Nu era un actor, era o stare ce înviora şi mulţumea pentru fiecare clipă, vieţii… nimic nu lăsa dincolo de zâmbetul său să se vadă, părea sau poate încerca doar, să fie fericit… Jean Constantin, pe numele său real Constantin Cornel Jean, a văzut lumina vieţii pe 21 august 1927, Techirghiol, Constanța, într-o familie multietnică, mama sa fiind de etnie grecească: „Mama mea, grecoaică, venită cu părinții de la Salonic prin 1880 și ceva și se numea Caliopi Stavreg Zaharia” , iar tatăl său de etnie română: „Tatăl meu era român, Dumitru Jean, și era conductor arhitect.”
Trei din cele cinci fete ale familiei s-au numit Anastasia, după dorinţa mamei îndurerate care a pierdut-o mai întâi pe prima, în 1929, la doar câteva luni de la naştere, şi apoi pe a doua, născută în 1931, şi piredută la doar doi ani. Fiica familiei năcută în anul 1936, botezată tot Anastasia, avea să se stingă tot la o vârstă tânără, la doar 36 de ani.
Maestrului îi plăcea de mic să spună poezii, iar părinţii îl încurajau, mama lui avea o voce remarcabilă, iar tatăl lui era era responsabil cu glumele în familie.
În anii celui de-Al Doilea Război Mondial, tatăl său nu prea avea de lucru, astfel că familia Jean se muta des.
Viitorul actor a urmat cursurile Şcolii gimnaziale nr. 3 din Constanţa şi, mai apoi, Şcoala de arte şi meserii din Bucureşti, unde a mers pe specializarea „desen tehnic“. Tatăl său l-a luat apoi să lucreze cu el şi, ulterior, i-a găsit tot felul de slujbe: cofetar, ajutor de zidar sau creator de modele de pantofi de pânză.
Multă vreme s-a crezut că era născut în 1928; actorul însuși a menținut această confuzie, necontrazicându-i pe cei care l-au „întinerit” cu un an. Numele său de familie era Jean și nu Constantin.Deși s-a vehiculat mult timp ideea că ar fi rom de origine, actorul nu a confirmat niciodată aceste zvonuri și a făcut haz de ele: „Eu mi-am jucat foarte bine rolurile de țigan și am convins etnia și nu numai, că sunt de al lor.”
Reprezentanții țiganilor din Constanța au declarat că Jean Constantin nu era membru al acestei etnii și că acesta era cunoscut în oraș ca grec. Totuși, datorită tenului său mediteranean, a fost ales să joace roluri de țigan în mai multe filme.
La vârsta de 17 ani s-a angajat în port, unde căra şi număra saci, alături de un alt viitor mare actor, Ilarion Ciobanu, împreună cu care a şi jucat într-un spectacol al muncitorilor din port, al aşa-numitei brigăzi artistice portuare, intitulat „Pentru libertate”.
A ajuns apoi, pentru scurtă vreme, brigadier pe şantierul Bumbeşti-Livezeni, pentru ca ulterior să-şi efectueze stagiul militar obligatoriu, la grăniceri, la Turnu Severin, în cadrul Regimentului 9, de unde a obţinut gradul de sergent-major.
S-a angajat, apoi, la Electromontaj Constanţa, iar ulterior a fost şef al serviciului de normare-salarizare de la Înteprinderea Metalurgică de Utilaje Medgidia. A lucrat, pentru o vreme, şi la Ansamblul artistic al Direcţiei generale a Canalului şi la Ansamblul de cântece şi dansuri al Casei de cultură a sindicatelor.
În această perioadă a anilor `50 ai secolului trecut, Jean Constantin locuia în podul unui imobil, fără bucătărie sau grup sanitar, astfel că pentru a arunca gunoiul şi a-şi face toaleta, actorul era nevoit să coboare foarte des la parter.
În anul 1957, obţinea, prin concurs, un post în cadrul secţiei de estradă a Teatrului Fantasio din Constanţa, unde a activat până la pensionare. Aici, a fost coleg cu nume pe care publicul românesc avea să le reţină, precum Dan şi Sida Spătaru, Aurel şi Gelu Manolache sau Mariana Cerconi.
„Tatăl meu a fost arhitect. Cred că natura m-a înzestrat pentru a face omul să râdă. Louis de Funes îmi place la nebunie. Şi Gassman. Mi-am început activitatea artistică la Canalul Dunăre-Marea Neagră, în 1952. Eram angajat al Consiliului sindical al şantierului. Controlam brigăzile artistice. Pe urmă m-am transferat la I. M. U Medgidia. Aici am luat câteva premii, cu brigada; în 1954, am fost laureat pe ţară pentru marinarul din opereta „Vânt de libertate”. Nu eram profesionist”, spunea actorul.
A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică, prestațiile sale bucurându-se întotdeauna de o deosebită popularitate, atât în teatrul de revistă (monologuri, cuplete vesele), cât și în aparițiile televizate.
„Procesul alb” a fost primul meu film. Criticii de film spuneau „extraordinarul Jean Constantin”, lucru care mi-a mers la inimă. Când mă bătea Toma Caragiu în „Procesul alb”, în secvenţa de la Poliţie… am simţit-o. Bătaia s-a filmat pe viu, cu un aparat silenţios. Operatorul îi spusese lui Toma că trebuie „să se simtă palma” pe faţa mea. Eram în gros plan. Jucam cu un actor atât de mare!… îşi amintea cu modestie.
A rămas în memoria colectivă ca actor de film, estradă, radio, televiziune, scenă, voce și vodevil, care a excelat în roluri comice, considerat „Maestrul comediei”.
„De la 16, 17 ani am realizat că am o moacă. Mi-au spus foarte mulţi că am faţa comică. Am fost cândva înotător de performanţă. Viaţa e altceva. Fug de publicitatea făcută cu toptanul. Nici popularitatea nu-mi place. Când îmi las maşina, găsesc lumea adunată grămadă la parcare”, afirma cu modestie.
Printre personajele memorabile întruchipate de Constantin se numără cele din seria B.D. (Brigada Diverse), filmele de acțiune și de comedie ale regizorului Sergiu Nicolaescu și bucătarul Ismail din serialul de televiziune Toate pânzele sus (1976).
„Mi-am câştigat popularitatea datorită filmelor. În filme nu m-a dublat nimeni niciodată. Am sărit de pe cal, de pe vapor… Pe mine nu m-a lansat televiziunea, ca pe alţi colegi. Am apărut la televizor de câteva ori… „Procesul alb”, „Haiducii”, „B. D.-urile” (Brigada Diverse), „Explozia”, „Gloria nu cântă”, „Revanşa…”, filmele lui Sergiu Nicolaescu… în compania actorilor Toma Caragiu, Puiu Călinescu, Iurie Darie, Sebastian Papaiani şi Dem Rădulescu.”
A jucat, de-a lungul carierei, în peste 50 de filme, cele mai cunoscute dintre acestea fiind „Prea mic pentru un război atât de mare” (1969), „Răzbunarea haiducilor” (1968), Haiducii lui șaptecai (1970), Seria B.D., „Felix și Otilia” (1972), „Nu filmăm să ne amuzăm” (1974), serialul tv „Toate pânzele sus” (1976), „Eu, tu și Ovidiu” (1977), „Revanșa” (1978), „Duelul” (1981), „Nea Marin miliardar”(1979), „Iancu Jianu, haiducul” (1981), „Pruncul, petrolul și ardelenii” (1981), „Colierul de turcoaze” (1985), „Masca de argint” (1985), „Coana Chirița” (1986), „Miss Litoral” (1990), „A doua cădere a Constantinopolului” (1993), „Cum mi-am petrecut sfârșitul lumii” (2006), „Păcală se întoarce” (2006) și „Supraviețuitorul” (2008).
„Sunt roluri pe care le-am refuzat pentru că nu m-am simţit în largul meu. Rolul din „Reconstituirea” pe care l-a făcut Ernest Maftei, l-am refuzat pentru că mi-am dat seama că acolo nu trebuia să se râdă. Când rula un film la cinema unde jucam eu, nici nu dam pe acolo. Am o jenă,” mărtusisea regretatul actor.
În anul 2003, Jean Constantin a primit din partea UNITER Premiul special pentru teatru de revistă, iar Consiliul Director al Uniunii Autorilor şi Realizatorilor de Film din România (UARF) i-a acordat ”Placheta de aur” şi o medalie jubiliară ”Magna cum Laudae”.
În anul 2004, Preşedinţia României i-a conferit artistului Ordinul Meritul Cultural în grad de Ofiţer, Categoria D – „Arta Spectacolului”, ”în semn de apreciere a întregii activităţi şi pentru dăruirea şi talentul interpretativ pus în slujba artei scenice şi a spectacolului”.
În 2006, Jean Constantin a primit Diploma de excelenţă pentru rolul din filmul ”Cum mi-am petrecut sfârşitul lumii”, iar în 2008, a fost recompensat cu Premiul pentru întreaga activitate la Gala Premiilor Gopo.
A fost investit, în 2007, drept Cavaler de Malta al Ordinului „Sf. Ioan” de Ierusalim, într-o ceremonie desfășurată la Muzeul de Istorie a Bucovinei din Suceava.
În semn de recunoaștere a talentului actorului Jean Constantin, Jean Badea, fost secretar al literar al Teatrului de revistă Fantasio, i-a dedicat biografia artistică „Omul care aduce hazul”, publicată în anul 1998.
Centrul Multifunctional Educativ pentru Tineret din Constanţa poartă, din 20 aprilie 2018, în amintirea sa, numele „Jean Constantin”.
„Pentru public am făcut tot ce mi-a stat în putinţă. Eu m-am achitat cu credinţă de fiecare dată. Vârsta îşi spune cuvântul, oricât zicem noi că rezistăm, că facem! Inima rămâne tânără, dar nu se poate. Ne cheamă Doamne!”… şi l-a chemat Dumnezeu… să ia cina în Cer pe 26 mai 2010,când actorul de 82 de ani a fost găsit fără suflare în locuința sa de o vecină.
Actorul a continuase să joace la Teatrul Fantasio din Constanța până în zilele de dinaintea morții sale.
De 11 ani ia cina în Cer… a fost ultimul dintre ultimii mari voioşi, Dumnezeu l-a botezat în harul râsului şi al bunului simţ…era curajos atunci când se afla pe scenă, se îmbrăca în nobila umilinţă a actorului şi se juca de-a viaţa… până într-o zi când joaca cu viaţa s-a terminat, în ultimul act s-a jucat de-a moartea…şi i-a ieşit şi acela, impecabil… de 11 ani ia cina în Cer… Jean Constantin-„Omul care aduce(a) hazul”!
Epilog: „M-am străduit să distrez lumea. Mă simt bine când râde toată sala. Publicul care reacţionează la replică, în sală, acela e publicul în care cred…” Jean Constantin
Anca Bica Bălălău
Sursa: Cartea „Omul care aduce hazul”, publicată în anul 1998.