[FOTO] Simion Țeicu:Am sufletul sfârtecat de câte ori o ascult pe Mariana Drăghicescu
Se spune că în Doină este parcă ceva ce nu se poate îndeplini. Dorul,care cuprinde asemeni unui răsărit şi a unui apus crestele munţilor pentru a le face brâu de lacrimi florilor de colţ ce ridică spre Cer rugăciunea Veşniciei. Mariana Drăghicescu face parte din această rugăciune a folclorului românesc, pentru că „Nimeni nu ne-a putut defrişa munţii de doine“.
Articol editat de Radio Resita, 18 septembrie 2017, 00:35 / actualizat: 18 septembrie 2017, 14:23
Cum am putea potrivi cuvintele mai bine pentru a o comemora cum se cuvine pe cea care a fost „Privighetoarea Banatului”-Mariana Drăghicescu a scos din stânca munţilor Banatului sufletul doinelor sale şi le-a mângâiat cu frumuseţea lacrimilor acestor locuri… Roua dimineţilor a căzut nostalgic peste orizonturile veşniciei şi în mireasma florilor de colţ, Mariana Drăghicescu a sărutat şi sărută tâmplele timpului cu frumuseţea cântecelor ei.
Artista a văzut lumina zilei în satul Bogâltin, comuna Cornereva, judeţul Caraș-Severin, în 18 septembrie 1952 şi a plecat în Ceruri la doar 45 de ani pe 3 aprilie 1997, în Toronto, Canada.
A fost unică, cum unică este şi Ana Pacatiuş, Ana Munteanu cu broderie în glas, nu s-au copiat unele pe altele.
Despre regretata cântăreaţă ne povesteşte folcloristul Simion Puiu Ţeicu, cel care i-a compus cântece şi a cunoscut-o.
Din păcate nu-i putem ura La Mulţi Ani, regretatei artiste, dar o putem comemora.Cum aţi cunoscut-o ?
Am cunoscut-o pe când ea cu Iosif Ciocloda erau capetele de afiş ale Ansamblului condus de Afilon Laţcu.Nicoleta Voica, Traian Jurchelea şi Traian Barbu, cumnatul lui Afilon, atunci scoteau capul, se lansau. Mariana Drăghicescu era ca o Divă.Îşi studia şi mişcările scenice, întotdeauna Doina o cânta sub un spot de lumină care-i dădea strălucire şi mai mare.Acea interpretare a doinelor, nu cu flori multe, acele celebre A-uri ale ei apăsate, ţinea lung pe ele… te durea şi pe tine. Asta înseamnă transmiterea emoţiei prin cântec.
Credeţi că a mai urmat-o cineva ca voce?
Nu. A fost unică, cum unică este şi Ana Pacatiuş, Ana Munteanu cu broderie în glas, nu s-au copiat unele pe altele.
Aveţi o amintire specială cu Mariana Drăghicescu?
Am conlucrat cu Mariana, i-am scris şi ei. Era o fire care făcea ce dorea ea, mai umbla printre rânduri, mie îmi spunea că cenzura de la Bucureşti e de vină… schimba un rând cu altul, personalitate puternică, dar un suflet foarte mare. Eu copil venit de la sat scriindu-i şi versuri şi George Motoia Craiu chiar mi-a dat brâul lui şi mi-a zis pune-i vorbe Marianei pe el:Lume uită-te mai bine c-am venit şi eu la tine şi i-a plăcut Marianei, nu a umblat la versurile acelea… în schimb mă toca să-i fac cântec de viaţă nouă şi am făcut: Bucură-te ţară mândră .Mă îmbrăţişa, îmi cânta la ureche şi revin la copilul acela venit de la ţară, eu credeam că mă şi iubeşte.Mă şi vedeam însurat cu ea.
Mariana era deja mare, apoi s-a mutat la Timişoara, a fost o iubire platonică… la Timişoara a intrat în cercurile de lumă bună de acolo, dar până în ultimele clipe am colaborat. Înainte de a pleca ea în Canada eu am organizat primul spectacol comemorativ Afilon Laţcu şi am vrut să o aduc şi pe ea la Reşiţa. Din banii strânşi trebuia cumpărat un bloc de marmură, plătit un sculptor din Arad şi îmi spunea atunci: uite Puiu acum sunt liberă, dar era în ultima parte a vieţii,deja îi şi bătea puţin vocea, pentru că era bolnavă.
Ştiaţi că era foarte bolnavă, povestea?
Nu. Nu spunea la nimeni, nu se văita.Avea un optimism şi o mândrie, dar era o foarte bună colegă pentru toţi, o colegă extraordinară.Rupea franzela pe genunchi şi o împărţea cu tine.
Dacă astăzi ar trăi ce i-aţi spune?
I-aş spune să nu mai caute dragostea, pentru că ea a căutat-o o viaţă întreagă, dar nu a găsit niciodată dragostea adevărată. Să se iubească mai mult pe ea, să îşi iubească feciorul, Alex, care a ajuns fotbalist şi mai nou mare antrenor de fotbal. Lumea care ne înconjoară este pe moment, dragostea să îţi fie pentru ai tăi.Am sufletul sfârtecat, nu fac paradă,de câte ori o ascult.Afilon Laţcu a fost un magician, el a făcut ce a vrut din noi.Dumnezeu să-i odihnească pe toţi şi să li se primească omagiile noastre zilnice de pe radio şi chiar din gândurile noastre ale bănăţenilor!
Mariana Drăghicescu din copilărie a deprins dragostea de cântec de la bunicul care cânta la fluier, iar pe la 4-5 ani, a început să cânte melodiile Mariei Tănase și ale Mariei Lătărețu. Prima apariție pe”scenă” a fost în Prisasina, la vârsta de 8 ani, la o serbare a școlii, în anul 1960, unde a fost foarte aplaudată.aA debutat cu doina „Duce-m-aș și m-aș tot duce/La măicuța mea la cruce“ , alături de Orchestra de muzică populară „Lazăr Cernescu” din Caransebeș care, a devenit instantaneu un adevărat șlagăr. În ciuda succesului radiofonic, cântecul a fost cenzurat de către autoritățile comuniste ale vremii.
S-a specializat pe repertoriul bănățean şi a continuat să colaboreze cu orchestra „Lazăr Cernescu” din Caransebeș, dirijată de Nicolae „Laci” Perescu, apoi s-a alăturat orchestrei „Banatul” din Timișoara, aflată sub conducerea lui Gelu Stan. A efectuat turnee naționale şi a realizeazat imprimări la Radio România și la Casa de Discuri Electrecord, în care a prezentat o parte din repertoriul cules și adaptat. Despre discurile ei s-au scris peste 30 de recenzii elogioase şi are în palmares numeroase participări la festivaluri și concursuri de muzică populară unde a câştigat multe premii.După moartea ei, în anul 1998, a luat fiinţă Asociaţia culturală „Mariana Drăghicescu“ care organizează la Timișoara un Festivalul-Concurs Naţional de interpretare vocală „Mariana Drăghicescu” și se adresează soliștilor cu vârste între 16 și 30 de ani.
Anca Bica Bălălău