Manifestul generalului Constantin Prezan către locuitorii Basarabiei -12 ianuarie 1918

Articol editat de Radio Resita, 23 iulie 2018, 08:32

”Cetățeni ai  Republicii Moldovenești!

Voi și țara voastră – ca și a noastră – treceți acum prin ceasuri grele, hotărâtoare pentru soarta voastră.

Din toate părțile, și de către o mulțime de oameni răi, vi se spun tot felul de neadevăruri, care vă întunecă mintea, vă înrăutățesc inimile și vă fac să nu mai simțiți unde este binele și unde este răul.

În aceste clipe de grea cumpănă și nestatornicie, Sfatul Țării Moldovenești și-a adus aminte de noi și ne-a cerut, prin Comandamentul militar rus, să trecem Prutul:

1. Ca să aducem rânduială și liniște în satele și târgurile voastre, punând la adăpost viața și avutul întregului popor împotriva răufăcătorilor și
2. Ca să chezășuim transportul celor trebuincioase pentru traiul armatelor rusă și română, care fac paza la hotarele noastre, apărând prin aceasta și hotarele țării voastre.

Venirea soldaților români în Basarabia a supărat mult pe răufăcători și pe cei cumpărați de dușmanii voștri și ai noștri, care își găsiseră un așa de bun adăpost pe pământul vostru, căci ei au simțit că de acum înainte nu vor mai putea prăda la voi acasă ca într-un codru.

Și acești dușmani s-au folosit de sufletul vostru cinstit, bun și încrezător și au căutat să sădească învrăjbire între voi și noi, spuindu-vă că românii vin să stăpânească țara voastră, că ei vin să pună mâna pe pământurile voastre și că n-ar avea alt gând decât să aducă în capul vostru pe vechii stăpânitori, care să vă răpească drepturile naționale și politice câștigate prin revoluție.

Departe de noi gândul acesta!

Cetățeni moldoveni! Nu dați nici o crezare acestor vorbe viclene!

Cum v-ați putea închipui că soldatul român care prin mărinimia Regelui și a Guvernului și-a mărit acuma pământul lui de hrană, tocmai el să vie astăzi în țara fraților săi ca să-i împiedice de a-și înfăptui și ei dreptul lor!

Vă declar sus și tare că oastea română nu dorește altceva decât că, prin rânduiala și liniștea ce aduce, să vă dea putința să vă statorniciți și să desăvârșiți autonomia și slobozeniile voastre, precum veți hotărî voi singuri.

Oastea română nu va obijdui pe nici un locuitor din Republica Moldovenească, oricare ar fi neamul și credința lui!

De îndată ce se va statornici rânduiala și liniștea și va fi chezășia că prădăciunile, tâlhăriile și omorurile nu vor mai începe, ostașii români se vor întoarce la ei acasă.

Aveți toată încrederea și primiți pe ostașii aceștia cu dragostea frățească cu care ei vin la voi!

Iar dacă vreunul din acești ostași s-ar abate de la calea cea buna, care i-a fost poruncită de noi, aduceți numai decât jalbă voastră înaintea celui mai apropiat comandant, și fiți încredințați că vi se va face îndată deplină dreptate!

Generalul Prezan, Însărcinat cu Comandamentul Armatei Române
Iași 12 ianuarie 1918”

Cine a fost generalul Constantin Prezan 

Constantin Prezan (n. 27 ianuarie 1861, satul Sterianul de Mijloc, comuna Butimanu, plasa Snagov, județul Ilfov, în prezent în județul Dâmbovița – d. 27 august 1943, satul Schinetea, județul Vaslui) a fost unul dintre mareșalii României, erou al Primului Război Mondial.

Constantin Prezan a fost ofițer de carieră, provenit din arma geniu. Și-a făcut studiile de specialitate la școli militare de prestigiu din România și Franța, parcurgând ierarhic toată ierarhia militară, de la sublocotenent la până la general de corp de armată, cel mai înalt grad militar din Armata Regală Română. În anul 1930 i s-a acordat demnitatea onorifică de „Mareșal al României”, ca recunoaștere a meritelor sale pe timpul cât a comandat Armata de Nord și Marele Cartier General.

În afară de participarea la Primul Război Mondial, a mai luat parte la al Doilea Război Balcanic și la operațiile militare pentru apărarea Marii Uniri, din perioada 1918-1920. În anul 1920, la sfârșitul războiului, a fost trecut în rezervă, petrecându-și restul vieții la conacul său de la Schinetea.

Constantin Prezan a evitat să se implice activ în viața politică, deși a avut o serie de demnități politice, mai mult onorifice, cum ar fi aceea de senator de drept deținută în perioada postbelică, în baza înaltei sale poziții din armată, precum și de participant/membru al Consiliilor de Coroană.

A primit numeroase distincții și medalii, fiind ales membru de onoare al Academiei Române și membru de onoare al Academiei de Științe din România, începând cu 21 decembrie 1935.

Mareșalul Constantin Prezan s-a stins din viață la 27 august 1943, fiind înmormântat cu funeralii naționale, în curtea reședinței sale de la Schinetea.

Istoricul Nicolae Iorga l-a caracterizat astfel:

„Constantin Prezan, se dovedise nesimțitor la curentele populare care avuseseră atâta influență asupra celuilalt mare general al războiului, Alexandru Averescu. Acțiunea sa de străbatere în Ardeal fusese eficace și se menținuse și după catastrofa din Muntenia. Ajuns conducător al defensivei din Moldova, arătase sânge rece, dreaptă măsură, atât optimism cât trebuia pentru a domina dezorientarea și demoralizarea și pentru a fi gata oricând de hotărârile reparatoare ale revanșei. Ieșise complet curat, numai cu moșioara sa din Roman (Schinetea)-Vaslui, dintr-o situație în care atâția au făcut avere. Avea o singură dorință: de a putea să organizeze, fără servituți de partid, armata pe care o condusese cu atâta demnitate.”