Artizanii Unirii Basarabiei cu Țara Mamă. Constantin G. Stere

Articol editat de Radio Resita, 21 martie 2018, 15:51

În tinerețe, pentru participarea la mișcarea revoluționara narodnicistă, este condamnat de autoritățile țariste la ani grei de închisoare și surghiun în Siberia (1886-1892).

La întoarcere se stabilește la Iași unde urmează cursurile la Facultăţii de Drept.

După ce şi-a afirmat concepţiile sale şi crezul său politic în Evenimentul literar, revistă în care a debutat ca publicist în 1893, la 14 martie 1901, Constantin Stere a fost numit profesor suplinitor la catedra de drept administrativ şi constituţional a facultăţii de drept din Iaşi, iar în 1903 a devenit profesor titular.

În 1897 susține teza de licență, în 1901 începe cariera de pedagog până la profesor suplinitor.

În 1913 a fost ales rector al Universităţii din Iaşi.

În 1916 își dă demisia și pleacă la București. Timp de 40 ani a desfășurat activitate publicistică remarcabilă find fondatorul și conducătorul revistei „Viața românească”, apărută la 1 martie 1906.

A făcut parte din partidul liberal, a înfiinţat partidul ţărănesc, a luptat pentru organizarea politică a ţărănimii, dar carieră politică nu a putut face.

A militat pentru înfăptuirea cerinţelor esenţiale ale revoluţiei burghezo-democratice: reforma agrară şi votul universal. Destinul său de om politic a stat însă sub semnul tragismului.  A fost al doilea președinte al Sfatului Țării (2 aprilie – 25 noiembrie 1918), jucînd un rol important în Unirea Basarabiei cu România.

Constantin Stere considera că ţărănimea este factorul fundamental al progresului social şi spre aceasta trebuie să-şi îndrepte toată atenţia un revoluţionar.

Acest crez a stat la baza ideologiei poporaniste, lansată de Constantin Stere la sfârşitul secolului al XIX-lea, acestui ideal i-a rămas credincios până la sfârşitul vieţii.

Personalitate deosebit de complexă, cu activitate multilaterală — jurist, profesor, ideolog, gazetar, scriitor şi om politic — Constantin Stere s-a situat pe linia unei tradiţii vechi şi nezdruncinate, a intelectualului angajat.

Constantin Stere nu a putut face carieră politică, dar le-a fost superior, prin consecvenţa democratică, tuturor acelor care îl anatemizau.

Sfârşitul vieţii şi-l petrece retras şi izolat de frământările politice la Bucov, judeţul Prahova. S-a stins din viaţă la 26 iunie 1936.