Albinele iernează, dar nu hibernează în prisaca părintelui-apicultor Mihăiţă Dicu din Doman

În România, creşterea albinelor este o îndeletnicire tradiţională a populaţiei şi constituie, prin rolul său economic, ecologic şi social, o parte a avuţiei naţionale din cele mai vechi timpuri.

Articol editat de Gerhard Chwoika, 5 decembrie 2024, 14:22

Într-un zăcământ de chihlimbar, din Munţii Carpaţi, geologii au descoperit două insecte încremenite, din era terţiară, iar într-o străveche aşezare din judeţul Hunedoara s-au descoperit doi faguri de miere pietrificaţi, ceea ce demonstrează că oamenii de atunci se hrăneau şi cu miere. O probă a domesticirii albinei carpatine de către om o constituie spusele lui Herodot, în „Istorii”: „Dincolo de Istru (n.r. Dunărea de astăzi), nu se ştie ce fel de oameni trăiesc, deoarece locurile acestea sunt ocupate de albine şi oamenii nu pot merge mai departe„. Pot fi întâlnite pe toate continentele, iar numărul speciilor cunoscute de specialişti este de aproximativ 20.000, dar probabil multe aşteaptă încă să fie descoperite.

Albinele româneşti s-au adaptat atât de mult la climatul ţării noastre încât rezistă la intemperii şi la molime mai bine decât toate celelalte din Europa. Calităţile mierii româneşti au fost foarte apreciate de-a lungul vremii şi de autohtoni şi de străini. Albinele sunt adaptate la hrănirea cu nectar şi polen, primul ca sursă de energie, al doilea ca sursă de proteine. Dintre toate insectele, albinele sunt singurele despre care s-ar putea spune că au fost domesticite şi de pe urma cărora omul trage foloase însemnate.

Decembrie şi ianuarie pentru apicultură sunt luni în care iernarea albinelor este în plină desfăşurare având caracteristicile ei specifice. Despre toate acestea mărturiseşte părintele comunităţii ortodoxe rormâne din cartierul Doman al municipiului Reşiţa, Mihăiţă Dicu, apicultor convins şi practicant al celei mai vechi îndeletniciri din lume, creşterea albinelor:

„Iernatul albinelor începe din 1 august şi implicit anul apicol începe la 1 august al fiecărui an, deci practic noi de acolo ne pregătim albinele pentru anul viitor. Ce se întâmplă? Albinele de vară trăiesc undeva la 35 de zile, au corpul într-o formă mai mare şi mai plină de apă, deci rețin foarte multă apă pe timpul verii, pe când albinele acestea începând cu 1 august eliberează apa din organism și fa loc unei grăsimi care în termenii științifici se numește vitelogenină – o grăsime a acestor insecte. Acestea trăiesc undeva între 6 și 8 luni, nu hrănesc puiet, nu produc miere, nu culeg miere, nu procesează miere, deci nu fac absolut nimic decât își fac corpul gras pentru a trece peste iarnă. În momentul în care temperatura exterioară scade sub 12°C atunci albinele intră într-un ghem.

Ghemul de albine se face sub formă de sferă, este ca o minge de baschet, ceva de de genul și vedeți dumneavoastră cum această insectă este înzestrată de Dumnezeu cu știința aceasta. Dacă ar face altfel gemul, de exemplu, dacă ar face un ghem pătrat pe la colțurile acestuia s-ar pierde foarte multă căldură. Așa fiind sferă acele colțuri nu mai există și atunci temperatura se menține foarte bine în ghem. Temperatura în ghem se menține la 13°, deci nu scade sub. Ghemul are o scoarță formată din albine mai bătrâne care, sunt gata să se sacrifice pentru celelalte. Deci tot timpul albinele bătrâne stau la scoarța ghemului. În momentul în care acestea încep să simtă aerul de afară, foarte rece încep să intre în ghem, iar celelalte iasă spre extremităţi. Pentru a face acest schimb de căldură, albina nu hibernează în acest ghem, ci își încetinește metabolismul.

Ea este într-o continuă mișcare. Consumă miere, cam 2 mg pe zi de fiecare albină. Ce înseamnă lucrul acesta? Că la un consum de un kilogram de miere albinele eliberează acolo în stup un litru de apă, bioxid de carbon, dar și această energie care echivalează undeva cu 3000 de gigacalorii. Deci un kilogram de miere, cam atât are 3000 de gigacalorii, din care 800 g din media respectivă este doar glucoză. Albina folosește acea glucoză ca şi combustibil al mușchilor, energie pentru energie să se miște și să producă astfel căldura necesară. Această temperatură o ține așa până în a doua decadă a lunii ianuarie. Acuma depinde și de zone. Găsim de exemplu în alte părți ale lumii zone mai răcoroase în care nu încep foarte devreme, când primele celule de puiet apar în stup.

De exemplu în Caraș-Severin ar fi pe la jumătatea lunii ianuarie, începutul lunii februarie, când încep mătcile, reginele, să depună primele ouă. Atunci, „motoarele” albinelor se turează la maximum şi consumul de miere crește enorm. Energie foarte mare și atunci în ghemul de albine sau mai bine spus în cuibul de albine trebuie să fie atinsă o temperatură de 33°C, deci dacă afară sunt -10°C poate și albinele au început activitatea, acolo în stup sunt 33 de de grade Celsius.

Părinte apicultor Mihăiță Dicu practic, în timpul iernării un apicultor ce face, urmărește, mai merge în stupină? Cum urmăriți activitatea de iarnă a albinelor?

Trebuie să avem în vedere pe toată perioada iernării, cu toate că noi în toamnă ne-am făcut această treabă, adică organizăm ramele să conțină suficiente rezerve de hrană. Am omis să spun că, pe lângă hrana glucidică, pe lângă miere, albina se hrănește și cu proteine. Deci o mare parte din proteine formează corpul gras al albinei și tot o mare parte din proteine este hrana cu care alimentează puietul. Deci puietul fără proteină nu poate exista şi-atunci noi apicultorii trebuie să lăsăm foarte multă proteină și foarte multă miere undeva la 25 kg de miere pentru iernat și să supraveghem acest consum al fiecărui stup în iarnă.

Dacă avem o fereastră de peste 12°C albinele simt lucrul aceasta și o să iasă la un zbor de curățire. Ce se întâmplă? Intestinele albinelor prin acest consum sau acele motoare, între ghilimele spus, consumă foarte multă miere, se încarcă și dacă prind această fereastră de peste 12°C trebuie să iese afară, să se curețe.

Noi apicultorii, atunci ar fi bine să fim între stupi, pentru că un stup care nu are matcă sau un stup bolnav sau cu alte probleme care pot apărea, ne sare imediat în ochi şi putem remedia atunci pe loc acest impediment.

Părinte Dicu, cam cât timp alocaţi stupăritului?

Pe lângă misiunea preoției care pot să spun că este pe primul loc, celălalt timp liber este al albinelor în totalitate. De multe ori, ca fiecare în viață, mai avem şi zile mai încărcate, zile mai grele, mai cu probleme şi-atunci îmi place să merg între stupi, efectiv să nu fac nimic, doar să stau în fața udinișelor și să văd albinele cum se plimbă, aduc polen, aduc nectar la întoarcerea în stup, se aşează pe mine, pe apicultor., se pun pe echipamentul de protecție și stau acolo pentru o clipă și se odihnesc.

Deci acolo poți să te reculegi, poți să-l simți pe Dumnezeu mai aproape de tine și să vezi cum lucrează prin natură. Deci natura nu este separată de creator ci este pretutindeni din această natură și fiecare ființă și orice are acolo un loc bine stabilit.

Ați insuflat această artă, putem spune că este o artă și copiilor dumneavoastră?

Da, am un băiat, are 12 ani, o fetiță de de 10 ani și bineînțeles le-am cumpărat câte un costum de protecție pentru că albinele cât de cuminţi sunt, nu putem merge fără echipament de protecție la ele și atunci când merg să fac diferite lucrări îi mai iau și pe ei cu mine din când în în când să vadă. Cel mic mă întreabă diferite lucruri ca un om care deschide pentru prima dată stupul. De exemplu mierea căpăcită arată într-un fel, puietul căpăcit în alt fel, puietul mic, adică larvele în alt fel, regina în alt fel decât albina, trântorii, în alt fel decât celelalte două caste ș.a.m.d. Și atunci îi răspund la aceste întrebări și se vede că înțelege și că iubește și el această îndelinicire dulce să zic așa. Consumăm multă miere în casă.

Cât timp stau albinele acuma în iarnă și când pleacă? Când se încălzește bănuiesc, în primăvară depinde și când e temperatura potrivită pentru că se vede în ultimii ani s-au mai schimbat temperaturile în Banat și iernile nu mai sunt cum au fost odinioară.

Chiar anul trecut în ziua de Crăciun albinele zburau ca în toiul verii pentru că erau peste 12°C afară şi se aflau la zborul de curățire. Albinele acuma stau în acest ghem până când temperatura le permite să iasă. Dar primul indiciu este factorul de mărire a zilei. Deci când ziua începe să crească în detrimentul nopții, atunci mătcile simt lucrul acesta și încep să depună ouăle, asta fiind în jurul echinocţiului de primăvară. Atunci ele știu că trebuie să-şi înceapă activitatea. Atunci s-a încheiat cumva iarna astronomică pentru albine, şi apoi bineînțeles înflorirea primelor surse de polen. Aici la noi în zonă, primul care înflorește este alunul și cornul care oferă foarte mult polen albinelor în perioada respectivă.

Părinte Dicu, cu mierea pe care o colectați, că în ultima perioadă ați adunat mai multă miere decât în anii precedenți şi ştim că mierea nu are termen de valabilitate. Toată mierea care vă rămâne nu o puteți consuma doar în familie sau o desfaceți şi care sunt condițiile, adică o puteți vinde și cam cu cât se vinde un kilogram de miere?

O parte din miere trebuie lăsată pentru albine, pentru hrană, pentru iernat. O parte de miere trebuie să fie pentru cazuri extreme. În cazul în care în primăvară găsim vreo familie fără hrană, că se pot întâmpla multe lucruri și trebuie să avem miere. Nu folosesc zahăr pentru hrana albine, le hrănesc doar cu mierea lor naturală.

Cu desfacerea mierii este mai dificil, este mai greu, cel puțin în ultimii ani, pentru că prețul mierii este mic. Este foarte multă miere adusă din China și din Ucraina care intră în România la un preț foarte mic.

Cumpărătorul de rând poate nu știe să facă diferența între o miere din import și o miere de pe piața locală sau autohtonă. Cum ar putea recunoaște o miere de pe rafturile magazinului și una de la un crescător, de la un apicultor din stupină?

Mierea poate fi și contrafăcută și magazinele sunt pline de lucrul acesta. Chiar există înlocuitori de miere. Adică dacă te uiți la consistența borcanului și chiar dacă guşti de-acolo, este un sirop dulce, să zic așa, cu fel și fel de arome care imită perfect gustul mierii. Primul criteriu care face ca mierea să fie naturală și pură este cristalizarea. O miere care nu se cristalizează, este contrafăcută, este falsă, adică o miere care nu se întărește. Cristalizarea este procesul mierii de a se conserva. Poate vă uitați prin magazine, eu cel puțin am văzut borcane cu miere care au straturi de miere cristalizată, miere fluidă, apoi iar cristalizată. Deci este un amestec, acolo o vedem pe cea cristalizată, iar celălalt amestec este sigur un sirop artificial care este amestecat cu miere naturală.

Mierea dacă o amestecăm cu alte siropuri ea se separă, deci nu se amestecă niciodată cu nimic. De altfel putem spune și dacă luăm o linguriță de miere și o întindem deasupra borcanului, acel firișor trebuie să curgă într-una, deci acel firișor nu trebuie să se întrerupă până când toată mierea din inguriță nu s-a scurs.

Deci atunci cunoaștem sau știm, suntem siguri că este o miere naturală, miere naturală?

Sigur că da. Bineînțeles acuma sunt sortimente care cristalizează mai greu, altele foarte repede. Avem mierea de rapiță care cristalizează foarte repede și mierea de salcâm care cristalizează în timp. Eu chiar am și acum miere de salcâm care încă nu a cristalizat și suntem în luna decembrie pe când teiul este cristalizat. Deci se observă lucrurile acestea.

Ascultătorii, unde ar putea găsi mierea dumneavoastră?

Știm bine că foarte mulți dintre ei nu sunt amatori de chilipiruri din magazine, ci se orientează spre produsele bio. Eu îndemn pe ascultători să cumpere miere de la apicultori, să meargă direct în stupină, să cumpere de acolo, pentru că de acolo sigur mierea este bio, nu este procesată, nu este trecută prin alte procese, să zic chimice și altele care degradează mierea. Ba mai mult prin aceste procese se poate altera mierea, cum ar fi încălzirea ei. Acea miere nu mai este de calitate, ci este doar un îndulcitor. Uneori poate deveni chiar toxică pentru că este o substanță numită prescurtată HMF care crește într-un procent foarte mare la mierea respectivă.

Sfatul dumneavoastră, ca apicultor este să nu reîncălzim mierea cristalizată.

Da, mierea cristalizată trebuie consumată așa cum este.

Cu cât se mai vinde un kilogram de miere, acum că suntem la dumneavoastră și discutăm, cum ar găsi la dumneavoastră kilogramul de miere?

Un kilogram de miere pleacă de la 25 lei până la 40 lei. Acuma depinde și de sortimentul dorit de către client. Cea mai ieftină miere este cea de tei, apoi urmează mierea de pomi fructiferi care este o miere foarte rară, nu se face în fiecare an pentru că știm condițiile meteo din primăvară, nu sunt în fiecare an la fel și apoi abia este mierea de salcâm.

Părinte cum a fost anul apicol 2023-2024?

Pentru mine a fost un an de excepție, un an foarte bun. Nu mă gândeam să fac atâta miere. Știu și colegi apicultori din zona noastră care, cel puțin la tei, nu au făcut aproape deloc, chiar la salcâm. Anul acesta am avut și două dimineți cu temperaturi negative care a afectat salcâmul, dar trecând peste lucrurile acestea ale naturii, eu sunt mulțumit de producția care am făcut-o anul acesta.

Vă dorim pe viitor tot atât sau mai mult, să fie ani cât mai productivi, cât mai prosperi.

Vă mulțumesc pentru a-mi da posibilitatea să vorbesc despre albine şi produsele acestora. Le doresc ascultătorilor Radio Reşiţa să consume produse apicole direct din stupină, produse bio de mare calitate, produse pe care le găsesc la toţi stuparii din județ„.