[EXCLUSIV] Premieră culinară în Banatul de Munte: Un producător din Caraş-Severin aduce ciupercile asiatice pe piaţa de consum din vest
Amintim că, produsele tradiţionale ale lui Mircea Freisz, (re)atestate recent de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale sunt doar două din cele 5 pe care legumicultorul cărăşan le produce de peste două decenii după reţete originale păstrate din generaţii. Este vorba de salatele, simple şi mixte, de bureţi de fag şi zacusca din diferite sortimente de legume.
***
Chinezii sunt ferm convinşi că micuţele ciuperci shiitake sunt responsabile pentru tinereţea întipărită pe chip, în ciuda anilor. În acelaşi timp, substanţele conţinute acţionează benefic asupra sistemelor respirator şi circulator, dar mai ales previn eficient cancerul (lentinanul face astăzi parte din compoziţia medicamentelor împotriva cancerului). Fiind o explozie de minerale şi vitamine, sunt recomandate a fi incluse în dieta vegetarienilor.
Ciupercile Shiitake cresc în Asia încă din timpurile preistorice. Chinezii obişuniau să le numească „ciupercile împăratului”, iar acest apelativ demonstrează importanţa de care se bucurau. În timpul Dinastiei Ming, bucătarii le adăugau în mâncare, nu numai pentru a-i îmbogăţi gustul (ciupercile shiitake nu se compară deloc cu celelalte ciuperci), cât mai ales pentru că astfel se putea întâmpla minunea: corpul prindea puteri noi (acţionau direct asupra miraculoasei energii a vieţii-qi) şi întinerea, scurgerea timpului nemaipunându-şi amprenta asupra celor care le savurau din plin.
Imediat după ce se culeg de pe trunchiul copacilor (aşa le place lor să trăiască, îmbrăţişând strâns copacul care le este cămin) sau de pe buştenii căzuţi la pământ şi înmuiaţi de vânturi, ploi şi curgerea timpului, ciupercile shiitake au un miez foarte aromat, ce aduce cu cel al unei fripturi ispititoare, cu o textură untoasă. Datorită conţinutului mai scăzut de apă (doar 75%), aceste ciuperci îşi potenţează şi mai bine aroma şi gustul. Odată uscate (cel mai adesea aşa le veţi găsi în magazine, find mai uşor de transportat şi păstrat pentru un timp îndelungat), capătă o aromă de fum, ca şi cum ar fi stat pentru ceva vreme în afumătorile de prin părţile noastre.
Ideal este ca ciupercile shiitake să fie rupte cu mâna şi mai puţin tăiate cu un cuţit. Asiaticii evită să arunce în tigaie picioruşele ciupercilor, pentru că sunt mai tari decât pălărioarele. Dacă le veţi cumpăra deshidratate, tot ce trebuie să faceţi este să le lăsaţi la înmuiat în apă caldă timp de o jumătate de oră, cât să înceapă să semene din nou a ciuperci. Alteori, pot fi puse direct într-o tigaie cu ulei încins, până când încep să se înmoaie. Cam după 5-6 minute sunt gata să fie aşezate în farfurii alături de fripturi bine rumenite. Sau pot fi adăugate în compoziţia sosurilor pe bază de vin. Efectul este cel puţin interesant.
Sursa foto: gombaforum.hu
(Hardy Cvoica)
Articol editat de Gerhard Chwoika, 16 februarie 2018, 13:00 / actualizat: 16 februarie 2018, 16:35
Amintim că, produsele tradiţionale ale lui Mircea Freisz, (re)atestate recent de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale sunt doar două din cele 5 pe care legumicultorul cărăşan le produce de peste două decenii după reţete originale păstrate din generaţii. Este vorba de salatele, simple şi mixte, de bureţi de fag şi zacusca din diferite sortimente de legume.
***
Chinezii sunt ferm convinşi că micuţele ciuperci shiitake sunt responsabile pentru tinereţea întipărită pe chip, în ciuda anilor. În acelaşi timp, substanţele conţinute acţionează benefic asupra sistemelor respirator şi circulator, dar mai ales previn eficient cancerul (lentinanul face astăzi parte din compoziţia medicamentelor împotriva cancerului). Fiind o explozie de minerale şi vitamine, sunt recomandate a fi incluse în dieta vegetarienilor.
Ciupercile Shiitake cresc în Asia încă din timpurile preistorice. Chinezii obişuniau să le numească „ciupercile împăratului”, iar acest apelativ demonstrează importanţa de care se bucurau. În timpul Dinastiei Ming, bucătarii le adăugau în mâncare, nu numai pentru a-i îmbogăţi gustul (ciupercile shiitake nu se compară deloc cu celelalte ciuperci), cât mai ales pentru că astfel se putea întâmpla minunea: corpul prindea puteri noi (acţionau direct asupra miraculoasei energii a vieţii-qi) şi întinerea, scurgerea timpului nemaipunându-şi amprenta asupra celor care le savurau din plin.
Imediat după ce se culeg de pe trunchiul copacilor (aşa le place lor să trăiască, îmbrăţişând strâns copacul care le este cămin) sau de pe buştenii căzuţi la pământ şi înmuiaţi de vânturi, ploi şi curgerea timpului, ciupercile shiitake au un miez foarte aromat, ce aduce cu cel al unei fripturi ispititoare, cu o textură untoasă. Datorită conţinutului mai scăzut de apă (doar 75%), aceste ciuperci îşi potenţează şi mai bine aroma şi gustul. Odată uscate (cel mai adesea aşa le veţi găsi în magazine, find mai uşor de transportat şi păstrat pentru un timp îndelungat), capătă o aromă de fum, ca şi cum ar fi stat pentru ceva vreme în afumătorile de prin părţile noastre.
Ideal este ca ciupercile shiitake să fie rupte cu mâna şi mai puţin tăiate cu un cuţit. Asiaticii evită să arunce în tigaie picioruşele ciupercilor, pentru că sunt mai tari decât pălărioarele. Dacă le veţi cumpăra deshidratate, tot ce trebuie să faceţi este să le lăsaţi la înmuiat în apă caldă timp de o jumătate de oră, cât să înceapă să semene din nou a ciuperci. Alteori, pot fi puse direct într-o tigaie cu ulei încins, până când încep să se înmoaie. Cam după 5-6 minute sunt gata să fie aşezate în farfurii alături de fripturi bine rumenite. Sau pot fi adăugate în compoziţia sosurilor pe bază de vin. Efectul este cel puţin interesant.
Sursa foto: gombaforum.hu
(Hardy Cvoica)