Paradox economic din Caraș-Severin: Producţia industrială creşte, venitul populaţiei scade
Articol editat de Radio Resita, 25 martie 2016, 16:16
Producția industrială în valoare absolută a crescut în 2015 față de 2014 cu 6,9%, în timp ce creșterea pe țară a fost de numai 2,7%. Pe de altă parte, câștigul salarial mediu net a fost de 1.459 lei , mai mic cu 600 de lei față de salariul mediu net la nivel de țară.Pentru a ne da seama cum stau lucrurile, economistul Liviu Spătaru a analizat datele cu privire la producție și la câștigul salarial, și a concluzionat:
În esență, spune Liviu Spătaru, este bine că volumul producției industriale a crescut cu 6,9% in 2015 față de 2014; este bine că cifra de afaceri din producția industrială a crescut cu 6,6 % față de 2014, dar este rău că această creștere este mai mică decât cea a volumului producției industriale ( diferența se regăsește în stocuri, totdeauna de evitat).
Faptul că există o creștere de 14,7 % a salariului mediu brut și cu 14,3 % a salariului mediu net, și că aceste creșteri sunt mai mari decât cele ale producției și venitului, este un lucru foarte bun.
Dar, de aici începe, insă, dezastrul: faptul că populația trăiește mai prost vine din raportul nefiresc, inverş, dintre creșterea salariului mediu net și a celui brut; indicele salariului mediu net este mai mic decât cel al salariului mediu brut, ceea ce arată că taxele și impozitele au crescut mai repede decât salariile, care înseamnă fiscalitate excesivă, contribuind la un nivel modest al traiului.
Dar și mai grav este că, chiar dacă a crescut cu14,7 %, salariul mediu brut în județul nostru reprezintă doar 68,83 % din salariul mediu brut la nivel național, iar salariul mediu net doar 69,01 % din media națională: aceste diferențe foarte mari ne plasează în coada clasamentului județelor in funcție de veniturile medii ale populației, scoțând în relief o economie destructurată, o pondere foarte mare a persoanelor cu salarii mici, în defavoarea ponderii persoanelor cu salarii medii și mari, un județ pe cale de sărăcire continuă, în care domenii de vârf , bine plătite, cum sunt cele din IT sau finanțe-bănci sunt cvasi-absente.
Tabloul este completat de slaba reprezentare a repartiției pentru muncă în totalul produsului intern la nivel de țară ( 40 % pentru muncă și 60 % pentru capital, când ar trebui să fie inverş, ca în Germania sau Italia): acest lucru se datorează aproape în totalitate slăbiciunilor sindicatelor românești. (Daniela Tudor)