Mare sărbătoare de Sfântul Sava pentru sârbi
Minoritatea sârbească îl cinsteşte astăzi pe Sf.Sava, întemeietorul bisericii şi statalităţii sârbe, precum şi patronul spiritual al instituţiilor de învăţământ sârbeşti. În localităţile populate în majoritate de sârbi, atât în Caraş-Severin cât şi în judeţele Timiş şi Arad, sărbătoarea Sf. Sava prilejuieşte o serie de ceremonii şi spectacole la care îşi dau concursul formaţii culturale şi coruri sârbeşti. Astăzi, la Opera Naţională Română Timişoara, de la ora 19.00, va avea loc o manifestare complexă ce va fi deschisă cu un “Cuvânt despre rugăciune, mântuire şi dragoste”. Participă Corul mixt al Catedralei Ortodoxe Sârbe din Timişoara, elevii Liceului Teoretic Dositei Obradovici din oraşul de pe Bega care, sub coordonarea actorului Marko Agici, vor susţine un spectacol artistic cu concursul pianistei Milita Pantin şi a formaţiilor “Mladost” şi Temisvarski spomenari”. Manifestarea se va încheia cu tradiţionalul bal de Sfântul Sava. Şi la Reşiţa este programat un eveniment similar sâmbătă, 30 ianuarie, la Liceul de Arte “Sabin Păuţa”.
Articol editat de Radio Resita, 27 ianuarie 2016, 13:49
Invitată astăzi la emisiunea “Boema”, ce se va difuza de la ora 22.10, poeta de expresie sârbă Liubiţa Raichici a făcut câteva precizări referitoare importanţa Sfântului Sava în spiritualitatea sârbească şi legăturile sale cu Banatul:
Sfântul Sava, întâiul arhiepiscop al Serbiei, s-a născut în anul 1175 şi a trecut la cele veşnice în ziua de 14/27 ianuarie 1235, la vârsta de 60 de ani. Este cel mai cinstit sfânt din Serbia şi Muntenegru, de o veneraţie deosebită bucurându-se şi în Macedonia şi Bulgaria. Originea nobilă şi viaţa lui duhovnicească au dus la alegerea lui ca arhiepiscop al Serbiei, demnitate în care a adus o contribuţie decisivă la formarea culturii şi a conştiinţei creştine şi naţionale a poporului sârb. Numit iniţial Rastko, el a fost fiul domnitorului sârb Ştefan Nemanja, canonizat sub numele de „Sfântul Simeon, Izvorâtorul de Mir”, care a întemeiat statul medieval sârb, şi fratele lui Ştefan Nemanja, întâiul-încoronat al Serbiei. Spre sfârşitul vieţii, mama sfântului, Ana Nemanja, a îmbraţişat şi ea viaţa monahală sub numele de Anastasia. Pentru viaţa ei curată Dumnezeu o va rândui şi pe ea în ceata sfinţilor, fiind prăznuită de Biserica Ortodoxă în ziua de 22 iunie. Sfântul Sava a fost fiul domnitorului sârb Ştefan Nemanja. Acesta din urmă a trăit între anii 1113-1199, unind şi conducând cu dreptate poporul sârb, zidind biserici şi apărând Ortodoxia. În anul 1195, domnitorul s-a călugărit, trăind ca simplu monah la Mănăstirea Studenica din Serbia şi la Mănăstirea Hilandar din Sfântul Munte Athos. Cuviosul Simeon, după numele său de monah, a lăsat drept moştenire cinstitele sale Moaşte izvorâtoare de Mir. El este prăznuit de Biserica Ortodoxă în ziua de 13/26 februarie.Ştefan Nemanja (Sfântul Simeon) si prinţesa Ana (Sfânta Anastasia) au avut şase copii: fiul Vukan; fiica Vuka, călugarită sub numele de Eftimia; fiul Ştefan, întâiul-încoronat al Serbiei; alte două fiice, necunoscute după nume; fiul Rastko, călugarit sub numele de Sava şi hirotonit mai apoi ca întâi arhiepiscop al Serbiei.Rastko Nemanja, fiul cel mai mic al familiei domnitoare, s-a născut în anul 1175 în localitatea Gradina, actuala Podgorica din Muntenegru. Acesta îmbraţişează viaţa monahală încă de mic sub numele de Sava, intrând ca monah în Mănăstirea Sfântul Pantelimon din Sfântul Munte Athos. Se spune că el a plecat de acasă la vârsta de numai 18 ani, fără ştirea părinţilor care, mai apoi, aflându-l, nu l-au mai putut întoarce din drum. Mai tarziu, amândoi părinţii săi vor îmbrăţişa viaţa monahală, fiind sfinţiti de Dumnezeu şi lăsând Bisericii cintitele lor Moaşte.Sfântul Sava, arhiepiscopul Serbiei, va aşeza scaunul arhiepiscopal la Mănăstirea Zica, ctitoria fratelui său Ştefan. În semn de manifestare a puterii sale episcopale, în anul 1220, în ziua de Înălţarea Domnului, Sfântul Sava îl va încorona pe Ştefan drept întâi rege al Serbiei. Acesta din urmă va trece la cele veşnice în anul 1228 ca monah, sub numele de Simeon, asemenea tatălui său. Mai apoi, în anul 1228, tot Sfântul Sava îl va încorona ca rege al Serbiei pe Radoslav, nepotul său.În anul 1233, Sfântul Sava se va retrage din scaunul arhiepiscopal, aşezâdu-l în loc pe Sfântul Arsenie, ucenicul său care va păstori Serbia
între anii 1233-1263. Mai apoi, în primavara anului 1234, la vârsta de 59 de ani, Sfântul Sava hotărăşte să facă o nouă călătorie în Ţara Sfântă. Ajuns în Ierusalim, sfântul se va întâlni cu patriarhul Atanasie al Ierusalimului. De aici el va pleca în Egipt spre a se întâlni cu patriarhul Nicolae al Alexandriei. Postul cel Mare îl va petrece sfântul în Mănăstirea Sfânta Ecaterina de pe Muntele Sinai. După sărbătoarea Paştilor, sfântul s-a întors în Ierusalim, de unde a plecat în Antiohia. Ajuns în Constantinopol a dorit să se îndrepte spre Mănăstirea Hilandar din Sfântul Munte însă Domnul a rânduit întoarcerea spre Serbia.În drum spre Serbia, Sfântul Sava s-a oprit în cetatea Târnovo, fiind primit cu multă caldură de împăratul Ioan Asan al II-lea al Bulgariei. În ziua de 6 ianuarie 1235 el va sluji Sfânta Liturghie şi Sfinţirea cea Mare a Apei, când va şi răci puternic. Sfântul Sava al Serbiei a trecut la cele veşnice în ziua de 14/27 ianuarie 1235 în cetatea Târnovo în urma unei pneumonii. Trupul său va fi înmormântat în Biserica Sfinţii 40 de Mucenici din Veliko Târnovo. De aici, în ziua de 6 mai 1237 regele Vladislav va lua cinstitul trup al Sfântului Sava şi îl va înmormânta în Mănăstirea Mileseva.Când turcii conduşi de Sinan Paşa au jefuit Mănăstirea Mileseva în Vinerea Mare a anului 1595, aceştia au furat şi cinstitele Moaşte ale Sfântului Sava, pe care le vor duce la Belgrad, pe colina Vracear unde, în ziua de 27 aprilie / 10 mai 1595, le vor arde în foc. Din acest moment, colina Vracear va fi considerată drept cel mai sfânt loc din Belgrad.Despre această faptă nelegiută, Sfântul Nicolae Velimirovici, spune: „Arzând moaştele, paşa cel viclean nu a putut să-l ardă pe Sfântul care stă viu înaintea tronului lui Dumnezeu în cer şi viu pe pământ, în inimile oamenilor.”Catedrala Sfântul Sava din Belgrad a fost ridicată, în mod simbolic, pe colina Vracear unde turcii, conduşi de Sinan Paşa au zdrobit rebeliunea sârbă din 27 aprilie 1594, arzând cu acel prilej şi Moaştele Sfântului Sava Nemanja. Zidită între anii 1985-2004, această catedrală este considerată cea mai mare biserică ortodoxă din lume. Sub măreaţa catedrală se află o altă biserică de mari dimensiuni în care se păstrează o parte din veşmaântul Sfântului Sava. (Alexandra Gorghiu)