Prima pagină » Actualitate » Istorie neîmpărtăşită, la Anina. Ortacii au fost uitaţi de toată lumea

Istorie neîmpărtăşită, la Anina. Ortacii au fost uitaţi de toată lumea

Accidente grave la mina Anina

Accidentele de la Anina s-au soldat, în 200 de ani, cu mai mult de o mie de morţi. În 1858, o explozie din cauza acumulării de metan s-a soldat cu cinci morţi. În 1864, la Puţul Brainer, o surpare a ucis 17 persoane. Alţi 47 de mineri au murit în 1884, la Mina Colonie, în urma unui incendiu în subteran. Zece ani mai târziu, 43 de mineri şi-au pierdut viaţa în urma unei explozii a prafului de cărbune. Cel mai grav accident din istoria minelor de la Anina s-a produs pe 7 iunie 1920. O explozie a depozitului de dinamită din subteran a ucis 270 de oameni. Cauza precisă a exploziei nu a fost pe deplin elucidată, vorbindu-se atât de neglijenţă, cât şi de un sabotaj. La câteva zile de la explozie, directorul fostelor Uzine şi Domenii Reşiţa a fost găsit împuşcat în vila sa, clădire în care astăzi se află Primăria Anina. Tragedia din 1920 a fost urmată de accidente cu doi, trei sau patru morţi, ultimul incident grav fiind în 1952, la Mina Ponor, unde au murit 18 persoane, din cauza unui militar care a fumat în abataj. Un alt accident a avut loc în 1962, când trei mineri au murit arşi.

Accidente grave la minele din România

-Vulcan, 7 august 2001 – 13 mineri decedați și doi răniți în urma unei explozii produse într-o galerie.

-Lupeni, 13 octombrie 1999 – un miner moare prins în subteran în timpul unei surpări de roci. În același an au mai decedat alți zece mineri în Valea Jiului.

-Dalja, 19 mai 1997 – o aprindere de gaz metan într-o galerie se soldează cu trei morți și zece răniți.

-Uricani, 27 octombrie 1996 – alți cinci mineri mor asfixiați într-o galerie închisă din cauza concentrației mari de gaz metan.

-Petrila, 17 septembrie 1996 – cinci mineri au murit și unul a fost rănit în urma unei explozii produse de aprinderea unei pungi cu metan.

-Bărbăteni, 19 martie 1996 – două persoane au murit și alte două au fost rănite în urma unei surpări de pământ.

-Paroșeni, 7 noiembrie 1995 – trei persoane au decedat și alte două au fost internate din cauza asfixierii cu metan și monoxid de carbon.

Foto: arhivă

(Hardy Cvoica)

Istorie neîmpărtăşită, la Anina. Ortacii au fost uitaţi de toată lumea

Articol editat de Gerhard Chwoika, 14 ianuarie 2015, 00:05 / actualizat: 14 ianuarie 2015, 17:16

Nouă ani, se împlinesc astăzi, de la tragicul accident de la mina din Anina, cea mai adâncă din Europa, singura sursă de venit a zonei, închisă din dispoziţie guvernamentală.

În ziua de 14 ianuarie 2006, la ora 5.30, la puţul I, în sectorul III Vest al minei, în sectorul 8 a avut loc o puternică explozie după ce o acumulare de gaz metan a fost aprinsă de o scânteie. A fost cel mai tragic accident de mină din ultimii 80 de anii. Şapte mineri şi-au pierdut viaţa – Dănuţ Puşcău, Daniel Vânău, Virgil Schneider, Matei Izvernariu, Gheorghe Marişescu, Marc Ioan Vasile şi Daniel Cristian Bălan, alţi şapte fiind răniţi şi transportaţi la spitalele din Caraş-Severin. Echipa de salvare a Minei Anina a coborât în subteran şi a reuşit să recupereze, în scurt timp cinci cadavre. Alţi cinci mineri au fost transportaţi, de urgenţă, la spital. La ora 15.00, o nouă echipă de salvare, venită de la Petroşani, a intrat din nou în mină în speranţa că va reuşi să-i găsească pe cei doi ortaci dispăruţi. Au reuşit să recupereze cele două cadavre după trei ore de căutări, în jurul orei 18.00.

Sute de persoane s-au adunat la mină, câteva ore mai târziu, la faţa locului, în cel mai important centru carbonifer din Banat, venind şi preşedintele Traian Băsescu şi premierul de atunci, Călin Popescu Tăriceanu. “Atunci s-au făcut multe promisiuni şi… atât, iar sute de oameni au rămas cu un gust amar după plecarea preşedintelui” spun aninenţii astăzi.

Potrivit minerului Vasile Dumitrescu, în mină se lucra în condiţii extrem de dure, la o temperatură de 38-40 de grade Celsius. „Fierbea cărbunele sub noi”, a spus acesta.

În urma exploziei, autorităţile au luat atunci hotărârea ca mai multe galerii de la Anina să intre în conservate. Mina Anina era prinsă într-un program de conservare, urmând ca în acel an o comisie să evalueze condiţiile din galerii şi să decidă când şi ce se va închide. Explozia care a avut loc în subteran a grăbit ulterior disponibilizarea minerilor.

Imediat după explozie, mina a fost închisă şi s-a deschis o anchetă pentru elucidarea cauzelor accidentului din subteran. Galeria în care a avut loc tragicul eveniment era pe lista celor care urmau să intre într-un proces de conservare.

Mina Anina este cea mai veche din România, fiind deschisă exploatării în anul 1773.

La momentul închiderii, Mina Anina era cea mai adâncă din Europa, 1.250 de metri, iar în subteran lucrau 500 de persoane, 293 dintre acestea fiind în curs de disponibilizare.

Rezervele de cărbune existente se întind pe 100 de ani, iar cele deschise exploatării pe încă 10 ani.

Nouă ani mai târziu, după ce mina a fost închisă, iar resturile sale tăiate şi vândute la fier vechi, după ce autorităţile au uitat de toate promisiunile făcute, la ruinele fostei mine din Anina nu se mai adună azi nimeni, pentru a-şi aminti de cei care şi-au dat viaţa în întunericul lumii fără cer… Tragedia l-a inspirat pe Virgil Birou să scrie „Oameni fără cer”.

Reporterul Radio România Reşiţa, Hardy Cvoica, a aflat mai multe amănunte despre evenimentul de atunci, dar şi despre felul comemorării ortacilor în decursul anilor de la Gheorghe Tarasov, unul din topografii de atunci ai minei, actual pensionar.