[FOTO] Grăniceri bănăţeni în marile războaie
În Centenarul Marii Uniri, Radio România Reşiţa şi Muzeul Banatului din Reşiţa au încheiat un parteneriat în urma căruia în fiecare lună vor realiza emisiuni şi vor prezenta repere istorice ce vor conştientiza importanţa împlinirii acestui secol de România Mare.
În luna mai după evocarea memoriei regretatului istoric Valeriu Leu, dr.Carmen Albert ne prezintă istoricul grănicerilor bănăţeni în marile războaie:
Articol editat de Radio Resita, 14 mai 2018, 17:22
„Cele două manuscrise etalate în „vitrina lunii” la Muzeul Banatului Montan sunt părţi ale unui document extins extrem de importante pentru istoria Banatului şi a României. Este vorba de numitul „manuscris al căpitanului Carol Schwab” achziţionat de muzeul reşiţean cu ani în urmă, de la un descendent al istoricului Patriciu Dragalina. El cuprinde însemnările unui ofiţer din regimentul românesc de graniţă de la Caransebeş, făcute în vederea unei monografii cu ocazia centenarului unităţii militare. Manuscrisul – un fel de monografie a evenimentelor – cuprinde în zeci de pagini informaţii despre participarea regimentului la războaiele împotriva lui Napoleon şi a Imperiului Otoman. Carol Schwab a transcris din materialele Arhivei de Război din Viena, inclusiv planurile de luptă, furnizând informaţii inedite despre prezenţa grănicerilor bănăţeni în luptele de anvergură în care au fost antrenaţi. Sunt datate 1791 şi 1792 şi descriu în detaliu evenimentele menţionate.
Istoria acestor documente nu este mai puţin interesantă decât conţinutul lor. Diferite surse au oferit informaţii parţiale din care se poate reconstitui traseul manuscrisului, prin câte mâini a trecut până la achiziţionarea de către Muzeul Banatului Montan şi scopul pentru care s-a redactat. Inginerul Ştefan Bornuz, director al Comunităţii de Avere ştia că există acest important document de când regimentul nr. 13 a hotărât în anul 1863 să-şi scrie istoria. Toţi ofiţerii care au rămas în viaţă s-au adunat cu documentele care le aveau pentru scrierea istoriei regimentului lor. Carol Schwab a început să redacteze şi să copieze, manuscrisul păstrându-se ani la rînd la Comunitatea de Avere. A dispărut din arhivă în timpul Marelui Război. A mai fost menţionat de Patriciu Dragalina fost preşedinte al Comunităţii de Avere care îşi propusese şi el să-l utilizeze, dar moartea survenită în anul 1917 l-a împiedicat. Monografiei i se pierduse urma, Coriolan Buracu şi Marin Muţiu care publicaseră despre istoria regimentului nu au făcut nicio referire, ca şi Carol Göllner care scrisese despre graniţa transilvană. Participarea românilor la operaţiunile militare, pentru că despre aceasta era vorba, rămăsese în continuare nedovedită.
La un moment dat documentul a fost valorificat sumar într-un ziar celebru în epocă: „Drapelul” lui Valeriu Branişte. Nu tot conţinutul lui desigur, ci doar un fragment despre campania din 1813, când bănăţenii au luat parte la o bătălie celebră „bătălia naţiunilor” la Leipzig. Ocazia care a declanşat apariţia articolul a fost prilejuită de dezvelirea unui monument de pe câmpul de luptă de la Lipsca (Leipzig). Valeriu Branişte a sesizat cu amărăciune că printre participanţii menţionaţi la cunoscutele lupte, numai românii nu au fost pomeniţi, ceea ce i se părea nedrept, tocmai de aceea i s-a părut necesar să prezinte şi faptele vitejeşti ale acestora, extrăgând din „cronica acestui regiment bănăţean de graniţă”. Acest mic articol publicat în anul 1913 însă a rămas necunoscut, deşi era foarte important pentru că releva sursa informaţiei: o cronică a regimentului pusă la dispoziţie de Patriciu Dragalina.
Se pune întrebarea cine a fost acest căpitan Carol Schwab? Informaţiile sunt puţine, totuşi se ştie câte ceva. În anul 1832 coloniştii boemi din apropierea Semenicului, de pe teritoriul regimentului caransebeşean, se plângeau de asprimea căpitanului Schwab, reprezentantul autorităţii militare. Desigur nu putea fi autorul cronicii, dar probabil erau rude. Însă cu siguranţă este vorba de el când apare cu semnătură pe un raport referindu-se la anul 1848 când locotenent fiind în al doilea batalion de marş, s-a distins în luptele de la Veneţia. Din înscrisurile sale se desprinde simpatia cu care îi privea pe români, admiraţia pentru disciplina şi vitejia lor. Numele lui va apare mult mai târziu, abia în anul 1866, fiind unul dintre cei şase căpitani ai primului batalion din regiment aflat în război împotriva prusacilor. Regimentele au fost expuse gloanţelor inamicului, printre răniţi aflându-se şi Carol Schwab. Când s-a desfiinţat regimentul nr. 13 în anul 1872, el nu se mai afla pe lista ofiţerilor transferaţi, poate pentru că nu mai era activ. Posibil că s-a pensionat sau a decedat în urma rănii primite. Carol Schwab va rămâne însă un nume important în istoriografia română prin faptul că a redactat monografia unui regiment românesc pe baza unor documente dispărute, a lăsat informaţii importante despre participarea românilor la marea istorie europeană.
Toate cele de mai sus nu s-ar fi ştiut dacă această cronică a regimentului cumpărată de muzeul din Reşiţa nu ar fi fost cercetată şi studiată de o echipă redutabilă de specialişti. Informaţiile au fost transcrise, traduse, sintetizate în două volume: Nicolae Bocşan, Petru Duma (Valeriu Leu), Petru Bona, Franţa şi Banatul (1789-1815), Reşiţa, 1994; Valeriu Leu, Rudolf Gräf, Din istoria frontierei bănăţene, ultimul război cu turcii (1788-1791), Reşiţa, 1996. Prima a fost premiată de Academia Română în anul 1996, ambele devenind în timp extrem de importante, prin ineditul informaţiei şi originalitatea expunerii, a metodologiei abordate. În anul centenarului ne facem datoria de a semnala şi prin aceste izvoare documentare, expuse la Muzeul Banatului Montan, contribuţia de excepţie a istoricului Valeriu Leu, care în luna aceasta la 10 mai ar fi împlinit 66 de ani. DUMNEZEU SĂ-L ODIHNEASCĂ!”
Vom continua această colaborare pe parcursul acestui An Centenar în spiritul respectului pentru înaintaşii noştri, dar şi pentru tinerii care sunt Moştenitorii României.
Anca Bica Bălălău