Cât ne costă sănătatea în ziua de azi?
Articol editat de Daiana Rosca, 28 septembrie 2016, 11:32
Sănătatea îi costă mult pe români, sau, mai bine zis, prea mult în raport cu veniturile pe care le au. Când statul a decis că sănătatea nu mai e gratuită, ca în vechiul regim şi că fiecare cetaţean al acestei ţări, dacă vrea s-o aibă, trebuie să plătească, atunci au apărut asigurările sociale de sănătate.
Despre reuşita sau eşecul în adaptarea sistemului occidental la realităţile ţării noastre s-a vorbit mult şi continuă să se vorbească. Românii plătesc, din sărăcia pe care o târăsc după ei zi de zi, serviciile medicale. Nimeni nu se mai duce pe gratis la medic, în ziua de astăzi, şi nici medicul nu mai salvează vieţi doar din spiritul datoriei şi al carităţii. Ar trebui ca pacienţii să fie mulţumiţi de îngrijirile medicale pe care le primesc, iar doctorii să fie satisfăcuţi de salariul cu care sunt recompensaţi.
Teoretic, există un pachet de servicii pe care contribuţia de 7 la sută la fondul asigurărilor nu-l acoperă şi pentru care asiguratul trebuie să scoată bani din buzunar. Apoi, dacă nu ai medic de familie şi vrei să fii consultat de unul, trebuie să plăteşti între 100 şi 300 de lei. Şi vizita medicului de familie la domiciliu, în cazul în care nu eşti infirm sau grav bolnav, costă. Aceasta se cheamă asistenţă medicală la cerere şi conform legii, se taxează.
Analizele uzuale sunt gratuite, când le recomandă medicul. investigaţiile de înaltă performanţă – tomografie, rezonanţă magnetică nucleară, scintigrafie şi angiografie, endoscopie – nu costă pentru bolnavii internaţi în spital, care au primit recomandare medicala în acest senş semnată de şeful de secţie. Dar pacienţii care vor astfel de investigaţii la cerere scot din buzunar până la 200 de euro. Conform Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, asiguratul mai trebuie să suporte din propriul buzunar: cazarea în rezerve de lux, osteodensitometrie, transplantul de organe şi ţesuturi, cu excepţia cazurilor prevazute în lege, fertilizarea în vitro, intervenţii de chirurgie plastică şi estetică (la cerere), gimnastică medicală, recuperarea şi terapia fizică, socioterapia, o cotă parte din costul protezelor şi ortezelor, materiale necesare corectarii vazului şi auzului.
Mai mult, există spitale care, prin ambulatoriile private pe care le au, au pus taxe pe anumite servicii medicale. O parte dintre maternităţi, de pildă, au centre de planificare familială, unde femeilor si chiar gravidelor (care au gratuitate la asistenta medicala) li se cere taxa pe consultatie, pe echografie, pe colposcopie sau pe alte manevre medicale. Situatia se intalneste frecvent. Veniturile obtinute din aceste taxe raman spitalului.
Şi reţetele compensate costă ca şi când nu le-ar compensa nimeni. Când farmaciile epuizează in primele zile plafonul de cheltuieli impus de autorităţi sau nu-şi primesc la timp fondurile de la Casă, întrerup eliberarea în regim compensat a medicamentelor, iar bolnavii, în special pensionarii, se văd nevoiţi să plătească integral o reţeta, care, teoretic, e suportată pe jumătate de asigurarea medicală.
Daiana Roşca