[AUDIO-FOTO]Conceptul „Libertăţii” pe calcanele oraşului din Valea Bârzavei. Street-Art artistul Alex Baciu promovează turismul local prin artă urbană

Arta urbană câştigă tot mai mult teren şi devine tot mai cunoscută şi la Reşiţa.

Articol editat de Gerhard Chwoika, 14 noiembrie 2020, 20:00 / actualizat: 19 noiembrie 2020, 9:12

Această faţetă a picturii moderne este o expresie a artei în sine devenită element integrant inevitabil al artei contemporane. Street-Art poate lejer promova turismul urban, o ramură modernă de punere în valoare a laturii estetice a oraşului în toate formele sale, de la istoria locurilor şi până la arhitectura futuristă.

L-am vizitat zilele trecute pe artistul urban, Alex Baciu, la prima sa lucrare de artă stradală, realizată în municipiul Reşiţa şi din discuţia cu acesta am descoperit o parte din faţetele ascunse ale unui curent care pe viitor se poate considera o rampă de lansare sigură a unei noi forme de turism local.

Dar să aflăm toate acestea de la artistul plastic Alex Baciu, interesat de urbanizarea vizuală defalcată, regenerarea naturii în comportamentul citadin, cercetarea dialogului urban alături de erorile sale în plină diversitate istorică.

„… am onoarea de a fi în Reşiţa la recomandarea unui bun prieten de-al meu, Ovidiu Batista, care şi el a avut două lucrări, una anul trecut şi una anul acesta şi prin iniţiativa domnului Dorinel Hotnogu care, din câte am înţeles, este responsabilul direct al acestui proiect. Eu am venit acum vreo două săptămâni să cercetez toate variantele de pereţi, mi-am ales unul după care am propus o idee, un concept şi a fost ales. Sunt pentru prima dată în Reşiţa pentru o lucrare, de loc sunt din Constanţa, dar facultatea şi masterul le-am făcut la Timişoara şi am rămas după absolvire în Banat. Sunt jumătate, jumătate ca şi ani, aproape. Pentru lucrarea aceasta mi-am ales un calcan, majoritatea pereţilor din oraş sunt chiari foarte foarte faini şi vizibili, dar eu am alt stil de orientare şi încerc să caut un perete care să aibă o conexiune şi pietonală şi rutieră şi vizibilitate şi lumina să fie una care să mă avantajeze şi poziţia, în sensul acesta am zis că sunt micile mele doleanţe. Simt efectiv că pictura face parte din contextul urban de-acolo.

Pictura urbană nu este un hobby al meu ci o plăcere în primul rând. Am făcut facultatea de pictură şi foarte foarte apropiat de Street-Art şi ataşat de sentimentul urban care a primit o destul de mare îmbrăţişare în ultimii ani în România şi vreau să iau parte la toate lucrurile astea, m-i se par nişte lucruri care contează şi sunt tot mai vizibile şi se cere tot mai mult lucrul acesta.

Începuturile mele ca Street-Art artist sunt datorate şi intrării companiilor în piaţă, a mulţinaţionalelor… acum vreo 10 ani se făceau tot felul de concursuri de Urban Art, de Street-Art la care am şi participat, unele le-am şi câştigat, altele nu şi de-acolo mi-am şi gustul şi nivelul să mi-l îmbunătăţesc tot mai mult şi când am fost în facultate am pictat şi nişte biserici, dar nu are nicio legătură cu Urban-Art-ul, dar are ca şi antrenament de suprafeţe. Prima lucrare care mi-a trezit apetitul pentru Street-Art a fost făcută pentru o companie electrică şi chiar în perioada aceea eram într-o zonă a mea artistică de căutare, vis-a-vis de electricitate, de bec, elemente ce compun fire şi curent şi cumva lucru acesta m-a propulsat către pictura murală pentru că făcând lucrurile astea lor l-i s-au părut potrivite să fac şi asta a fost prima lucrare acum vreo 9 ani în Timişoara. Pe parcurs am evoluat în: Bucureşti, Braşov, Constanţa, chiar şi Ungaria, dar cum spuneam m-am reîntors şi pe plaiurile natale şi chiar voi mai merge pentru că am făcut prea puţine pentru Constanţa dacă este să pun în balanţă cu Timişoara şi zona asta a Banatului. Vreau să las mici semne urbane şi acasă în Constanţa, să zic aşa.

Când preiau o lucrare e şi în funcţie de cerinţele organizatorilor, dar şi în funcţie de episodul în care sunt ca artist, plus că este vorba şi de un sentiment şi de o provocare în cele mai multe dintre cazuri. La orice lucrare ai un sentiment că trebuie să o faci şi ai şi un semn de întrebare cu va fi, dacă îţi iasă cum îţi doreşti; ca orice om sau artist, cred că fiecare avem tendinţa asta de a ne emoţiona, dar lucrurile, în majoritatea cazurilor ies bine. Street-Art este o comunicare între oamenii care privesc lucrarea, care o văd şi o vizitează şi empatizez foarte mult cu ei, de multe ori mă pun în rolul lor cum ar fi dacă aş fi eu un simplu trecător pe lângă pictură şi mă uit şi încerc să înţeleg unghiul, perspectiva, dorinţa… am destul de multe întrebări vis-a-vis de asta, cât ajung la esenţa mesajului meu dorit.

În Reşiţa sunt multe clădiri care ar putea fi acoperite cu artă stradală, dar trebuie făcute cu un sens; este ca un masterplan de oraş. Lucrurile astea trebuie gândite ca un masterplan vizual. Adică nu m-aş bucura dacă ar fi cantitate şi nu ar fi calitate. Ar trebui să aibă un sens şi un echilibru, să fie un concept bine definit în spate, să fie un concurs, să fie bine gândite şi asta e valabil pentru orice oraş nu doar pentru Reşiţa. Dar dacă s-ar dori ar ieşi lucruri frumoase aici, pentru că pereţi sunt o mulţime, suprafeţele sunt foarte bune şi curate, este şi multă natură şi m-i se pare că se leagă destul de bine, ar fi un aliaj vizual perfect.

Când aleg o lucrare am nevoie de o suprafaţă, dar nu mă interesează neaparat metri pătraţi ci mă interesează dimensiunea, dacă este în ordine pe înălţime şi lăţime, după care îmi voi lua acea imagine a acelei suprafeţe pe care o scalez la dimensiunea pe care o lucrez la birou, în atelier, după care voi face o ilustraţie, o schiţă şi practic o mulez printr-un program editorial pe clădirea care va fi pictată şi atunci îmi dau seama dacă arată cum trebuie, dacă se potriveşte, dacă mai trebuie să mai lucrez la ea, adică efectiv o inserez în spaţiul urban. Trebuie să aibă şi o comunicare, din punctul meu de vedere, adică să nu-ţi pui ochelarii de soare când treci pe lângă o pictură murală, adică trebuie să aibă un sens cromatic, o integrare, mai multe lucruri şi înţeleasă… acum vorbim de gusturi, poate după percepţia ochiului unuia îi place negrul şi dacă vede o lucrare galbenă probabil nu-i place. Mie poate îmi place galbenul sau invers. Percepţia ochiului nu e una generală. Eu oricum am o paletă cromatică care mă satisface pe mine şi o fac pentru mine şi consider că am un feedback destul de bun, vizual vorbind, ca şi cromatică, adică nu am nişte contraste puternice sau subiecte violente. eu lucrez foarte mult cu inserarea şi recuperarea naturii în lucrările mele în general. Eu m-am legat de ideea libertăţii, mai exact un leimotiv al penei, pentru că pana pentru mine este un simbol al libertăţii care a conturat şi titlul lucrării „Reflecţia Libertăţii”. Odată ce stai în faţa ei vei avea o reflecţie asupra ta, asupra lucrării şi m-i se pare că ar trebui să avem cât mai mult de lucru cu lucru acesta, şi în gândire şi în chemare şi în ceea ce facem în limitele pozitive. Lucrarea va fi poziţionată în spatele Universităţii (n.r. Centrul universitar Babeş-Bolyiai”) pe partea stângă cum venim dinspre Centru, pe o casă familială.

Eu am lansat şi ideea ca să vină cât mai mulţi artişti şi să îşi pună mintea la contribuţie cât mai multe creiere, nu îmi place repetitivitatea şi sunt adeptul diversităţii. Probabil că la anul nu voi mai veni eu, eventual peste 3 sau 4 ani când am altceva de spus. Îmi place să fie cât mai divers oraşul din acest punct de vedere.

Lucrările pe care le realizez sunt de anvergură, în general le fac singur, dar când este nevoie apelez la prieteni, dar asta depinde unde mă aflu, în Braşov sau Timişoara sau Bucureşti. Aici din păcate nu am prieteni, dar nici nu este o lucrare aşa de mare încât să am nevoie de un ajutor.

În celelalte oraşe în care am lucrat, tematica prezentată a fost în funcţie de cerinţe, dar şi de adaptare. În Bucureşti, în lucrarea făcută anul acesta în iulie am adaptat situaţia actuală cu această pandemie şi ca o mică descriere a lucrării vă pot spune că era un portret în care era desenată o mască cu natură pe ea. Masca devenea transparentă şi în loc de buze, ochi şi alte elemente anatomice devenea un peisaj şi cumva se putea respira natura în locul măştii. În capitală lucrarea este amplasată pe strada Artur Verona, colţ cu Magheru în centrul istoric. Este o clădire extrem de vizibilă pentru că acel perete are o istorie murală de peste 15 ani, organizat de cei de la Street Delivery şi în fiecare an au un alt invitat, alt artist. Anul acesta m-au invitat pe mine şi în fiecare an conceptul se şterge, adică următorul an în 2021, în mai-iunie se va şterge pictura mea, după care vine alt artist şi îşi prezintă noul concept. În Braşov am o lucrare în Piaţa Sfântul Ioan pe calcanul Bisericii Franciscane şi m-am legat de fabrica de avioane de la ei şi am făcut un aviator ca o mică dorinţă din copilărie, era un vis defapt, nu o dorinţă, tot un simbol al libertăţii să zic. Am multe elemente care sunt de domeniul aerului, lucrurile astea mă liniştesc şi le voi regăsi mult timp în lucrările mele.

Pentru Alex Baciu, street-art este un hobby-job

Hobby-ul meu e un job şi invers, dar prefer să nu îl pun în aura de hobby. Am alte hobby-uri pe care le consider mai importante, oarecum apropiate. Arhitectura este o cercetare a mea, dar nu mă prezint făcând asta şi nu pot spune că activez în asta, e o cercetară personală şi o ţin pentru mine.

Asta stradală cunoaşte un trend ascendent la noi, dar ea se întâmplă şi se produce cu mult timp înaintea democraţiei de la noi. În anii 60-70 se făceau foarte multe murale în domeniul publicităţii şi de acolo s-a desprins şi a început realizarea artistică a acestora de un artist şi nu firma X prezentată şi semnată cu numele mic acolo, scris ascuns artistul Z. Cred cu tărie că în viitor acest concept de artă se va dezvolta destul de mult pentru că e şi nevoie de o nevoie vizuală la noi, mai ales iarna când planează o tristeţe acută peste tot la noi zonele urbane, devine totul gri şi clar că uşurează cumva ochiul cu o pată de culoare, clar că poate deveni o bucurie. Alt aspect ar fi şi noua generaţie, este totul pe fotografie, pe media, pe online, ei abia aşteaptă un spot nou un nou landmark să îşi facă nişte poze să se laude pe unde au fost şi ce au făcut, sunt tot felul de lucruri care ţintesc către un viitor destul de lung pentru lucrurile astea.

Impactul artei stradale este bine primit în Reşiţa prin lucrările Paulei Delfin, o colegă din Mexic, din centrul urbei apoi al lui Ovidiu Basista pe calcanul stâng al Universităţii şi recent am descoperit că nu poate face chiar oricine acest gen de artă. Oricât şi-ar doi mulţi, nu au aceea doză de nebunie, de curaj, de inconştienţă. Am făcut anul trecut o pictură de 500 de metri pătraţi şi a trebuit să mă urc la 30 de metri cu o nacelă, cu o macara şi destul de tare bate vântul la înălţimea aceea şi nu mulţi fac asta şi am realizat că nu este oportun pentru toată lumea. Trebuie să ai un aliaj aşa mai divers ca să faci asemenea lucruri. Aşa un perete de 9 metri pătraţi se poate face, dar dimensiunile astea monumentale sunt mai greu de atins.

Pentru o percepţie mai clară a acestui gen de artă, aveaţi şi dumneavoastră în Reşiţa, în zona Triaj o lucrare pe un perete lung, dar din păcate nu este o suprafaţă pe care să se păstreze pe termen lung, probabil şi din cauza infiltraţiilor din pământ, dar aş face diferenţa între Street-Art, Mural-Art şi Grafitti, lucruri esenţial separate şi acest perete nu l-aş încadra strict la Street-Art, mai degrabă la o pictură murală efectuată la cerere. Street-Art-ul este altceva, este o formă de exprimare a unui artist urban care vrea să transmită un mesaj, acolo este o lucrare comisionată din câte am observat eu, de-altfel ceea ce fac şi eu aici. Street-Art-ul pleacă efectiv din sentimentul artistului, necondiţionat de o comandă, iar Mural-Art-ul în general, pentru că nu ai timp să te apuci să faci o pictură fără o autorizaţie, fără un sprijin, acestui gen îi spunem artă murală, numai pentru lucrul acesta că sunt alte dimensiuni şi sunt lucrurile mult mai stabilite, alese. Street-Art-ul de exemplu, la un colţ a apărut un balon de metal înfipt într-un coş de gunoi şi dat cu spray-ul, asta este o lucrare de artă stradală, adică este intervenţia unui artist fără a se gândi că trebuie să facă asta pentru cineva ci pur şi simplu pentru comunitate.

Reşiţa este un oraş care îmi place foarte mult şi cu siguranţă ar avea nevoie de mai multe lucrări de Street-Art, dar să fie făcute cu sens şi după un plan. Să aibă un ritm, să nu acopere tot oraşul concetrându-le numai într-un loc şi celelalte părţi ale urbei să fie defavorizate vizual, să fie pentru toată lumea. Street-Art-ul din Reşiţa poate promova turismul local fără niciun fel de problemă. În Bucureşti se fac tururi ghidate pentru picturi murale, deci au intrat deja într-un circuit turistic. Prin asta pot genera o idee, poate cineva se gândeşte la lucrul acesta, pe parcurs când se mai adună câteva concepturi şi cred că se poate face ceva interesant în această direcţie.

Voi reveni la Reşiţa cu multă plăcere şi mulţumesc pentru interesul Radio Reşiţa de a-mi promova munca.„

Sursa foto: Alex Baciu