Ochiul Beiului şi Cascada Beuşniţa, minunile din Caraş-Severin

Lacul este monument al naturii, de o frumuseţe ireală.  Apa cu nuanţe albastru-verzui lasă să se vadă păstrăvii, care înoată pe fundul stâncos al lacului. Ochiul Beiului este oglinda cerului şi a pădurii din jur, semănând cu un ochi mare. Dacă vă opriţi în loc şi în priviţi câteva clipe o să aveţi impresia că atingeţi bolta cerească. Oglinda lacului îşi schimbă culoarea în timpul zilei şi în funcţie de vreme, de la albastru deschis până la verde închis. Locul este aşa cum numai natura îl poate picta.

Tradiţia spune că lacul ascunde multe mistere, care sunt alimentate mereu de lacrimile unui bei, de unde şi numele. Se spune că aceste locuri din Banat au fost stăpânite de un paşă, care avea un fiu de o frumuseţe rară, cu ochii albaştri şi expresivi, încât dacă te uitai, pur şi simplu te pierdeai. Acesta obişnuia să meargă la vânătoare în pădurile seculare. Într-o zi el s-a întâlnit cu o frumoasă fată de cioban, care era cu oile la păscut şi de îndată ce privirile li s-au intersectat, s-au îndrăgostit pe loc unul de celălalt. Se spune că atunci când tatăl beiului a aflat că fiul său iubeşte o fată de valah, a trimis un călău să o omoare. Tânărul a găsit-o pe fată fără suflare în locul unde acum este izvorul Beuşniţei şi s-a luptat cu călăul pe care în cele din urmă l-a ucis, cu preţul pierderii unui ochi. Din lacrimile ochiului pierdut s-a format lacul ce-i poartă astăzi numele. Sfârşit de durere, beiul şi-a înfipt jungherul în inimă şi s-a aruncat în lac. Se spune că fata s-a transformat în râu – Beuşniţa, iar din lacrimile şi jertfa beiului a luat fiinţă lacul turcoaz şi cristalin precum ochii şi sufletul lui.

Cascada Beuşniţei

Cascada Beuşniţa reprezintă un fenomen unic, un adevărat monument al naturii şi un obiectiv de însemnată valoare turistică, geologică si peisagistică. Cascada se află pe râul Bei, în amonte de lacul Ochiul Beiului şi cuprinde de fapt mai multe mini cascade. Aceasta are 15 m, iar în zilele senine, când razele soarelui străbat până la apele învolburate ale râului, cascada pare înconjurată de zeci de curcubeie. Pare o cascadă de pe o insula tropicală, cum vezi doar în filme. Apa cade peste stânci, printre perne de muşchi, ca o pânză diafană şi acoperă micile grote care se văd în spatele şuviţelor de apă. Când debitele sunt mari, îndeosebi primăvara, efectul fonic este uluitor.

Articol editat de Gabriel Pintilie, 6 iunie 2020, 10:58

Lacul este monument al naturii, de o frumuseţe ireală.  Apa cu nuanţe albastru-verzui lasă să se vadă păstrăvii, care înoată pe fundul stâncos al lacului. Ochiul Beiului este oglinda cerului şi a pădurii din jur, semănând cu un ochi mare. Dacă vă opriţi în loc şi în priviţi câteva clipe o să aveţi impresia că atingeţi bolta cerească. Oglinda lacului îşi schimbă culoarea în timpul zilei şi în funcţie de vreme, de la albastru deschis până la verde închis. Locul este aşa cum numai natura îl poate picta.

Tradiţia spune că lacul ascunde multe mistere, care sunt alimentate mereu de lacrimile unui bei, de unde şi numele. Se spune că aceste locuri din Banat au fost stăpânite de un paşă, care avea un fiu de o frumuseţe rară, cu ochii albaştri şi expresivi, încât dacă te uitai, pur şi simplu te pierdeai. Acesta obişnuia să meargă la vânătoare în pădurile seculare. Într-o zi el s-a întâlnit cu o frumoasă fată de cioban, care era cu oile la păscut şi de îndată ce privirile li s-au intersectat, s-au îndrăgostit pe loc unul de celălalt. Se spune că atunci când tatăl beiului a aflat că fiul său iubeşte o fată de valah, a trimis un călău să o omoare. Tânărul a găsit-o pe fată fără suflare în locul unde acum este izvorul Beuşniţei şi s-a luptat cu călăul pe care în cele din urmă l-a ucis, cu preţul pierderii unui ochi. Din lacrimile ochiului pierdut s-a format lacul ce-i poartă astăzi numele. Sfârşit de durere, beiul şi-a înfipt jungherul în inimă şi s-a aruncat în lac. Se spune că fata s-a transformat în râu – Beuşniţa, iar din lacrimile şi jertfa beiului a luat fiinţă lacul turcoaz şi cristalin precum ochii şi sufletul lui.

Cascada Beuşniţei

Cascada Beuşniţa reprezintă un fenomen unic, un adevărat monument al naturii şi un obiectiv de însemnată valoare turistică, geologică si peisagistică. Cascada se află pe râul Bei, în amonte de lacul Ochiul Beiului şi cuprinde de fapt mai multe mini cascade. Aceasta are 15 m, iar în zilele senine, când razele soarelui străbat până la apele învolburate ale râului, cascada pare înconjurată de zeci de curcubeie. Pare o cascadă de pe o insula tropicală, cum vezi doar în filme. Apa cade peste stânci, printre perne de muşchi, ca o pânză diafană şi acoperă micile grote care se văd în spatele şuviţelor de apă. Când debitele sunt mari, îndeosebi primăvara, efectul fonic este uluitor.

Legenda spune că apele spumoase ale cascadei reprezintă voalul de mireasă al păstoriţei îndrăgostite de bei.

Cum ajungi?

Dacă vii dinspre Reşiţa trebuie să treci prin Oraviţa, Răcăşdia, Ciuchici şi apoi Potoc, după care încă 3 km până la Podul Beiului şi gata asfaltul. Aici se virează la stânga, pe un drum de ţară  accesibil cu maşina. Odată ajunşi la pescărie, până la lacul Ochiul Bei mai aveţi aproximativ 30 de minute de mers pe jos prin pădure, iar câteva sute de metri mai sus este cascada Beuşniţa.