Histria, dincolo de istorie
Pompeiul românesc de lângă lacul Sinoe
O fântână sacră şi câteva amfore conservate întregi sunt dovada că acolo a fost cândva un oraş înfloritor. Ruinele coloanelor tocite de vânt şi de furtuni stau mărturie civilizaţiei de mult apuse. Un bust al Zeului Apollo şi câteva oase de delfin, cel mai probabil ofrande aduse zeităţii, după cum grăiesc istoricii, te poartă într-o lume plină de mister.
Abandonată, dar nu uitată
Histria a decăzut în perioada romano-bizantină şi a fost distrusă puţin câte puţin de popoarele barbare. Şi dacă acesta a fost sfârşitul urbei, soarta ei a fost să dăinuie în timp ca o moştenire istorică fără preţ. Din anul 2007, Histria figurează în Lista Patrimoniului European. Să calci în locurile pe care au călcat strămoşii tăi poate fi nu doar o mândrie personală, ci şi o lecţie de istorie trăită pe viu. Veniți să descoperiți cetatea Istros din Pont, întemeiată, după cum spune Eusebius din Caesarea ,,în anul 657 î.Hr., în timpul celei de-a 33-a Olimpiade”.
Articol editat de Gabriel Pintilie, 14 iulie 2014, 20:34
65 de kilometri depărtare de o lecţie palpabilă de istorie
Cetatea Histria se află la 65 de kilometri de Constanţa şi a fost descoperită acum 100 de ani. A fost fondată la jumătatea secolului al VII-lea î.Hr., “pe vremea când armata sciţilor barbari a trecut în Asia, urmărindu-i pe cimerienii care fugeau din Bosfor”, după cum apare în Pseudo-Skymnos. Dacă îţi laşi paşii şi gândurile deopotrivă să te poarte pe străzile vechii cetăţi, îţi poţi închipui că auzi paşii locuitorilor săi, în cei 1.300 de ani de locuire neîntreruptă, dar şi simţi briza lacului Sinoe, care era odinioară pământ. În Histria au fost bătute primele monede de pe actualul teritoriu al României. Numele cetății, Istria – în limba greacă, vine de la fluviul Istros, cum îi spuneau grecii Dunării.
Pompeiul românesc de lângă lacul Sinoe
O fântână sacră şi câteva amfore conservate întregi sunt dovada că acolo a fost cândva un oraş înfloritor. Ruinele coloanelor tocite de vânt şi de furtuni stau mărturie civilizaţiei de mult apuse. Un bust al Zeului Apollo şi câteva oase de delfin, cel mai probabil ofrande aduse zeităţii, după cum grăiesc istoricii, te poartă într-o lume plină de mister.
Abandonată, dar nu uitată
Histria a decăzut în perioada romano-bizantină şi a fost distrusă puţin câte puţin de popoarele barbare. Şi dacă acesta a fost sfârşitul urbei, soarta ei a fost să dăinuie în timp ca o moştenire istorică fără preţ. Din anul 2007, Histria figurează în Lista Patrimoniului European. Să calci în locurile pe care au călcat strămoşii tăi poate fi nu doar o mândrie personală, ci şi o lecţie de istorie trăită pe viu. Veniți să descoperiți cetatea Istros din Pont, întemeiată, după cum spune Eusebius din Caesarea ,,în anul 657 î.Hr., în timpul celei de-a 33-a Olimpiade”.
