Învațamântul special o necesitate sau un moft?

În România există aproape 70,000 de copii cu dizabilități. La aceștia se adaugă copiii aflați în instituțiile publice de protecție socială pentru persoanele adulte cu handicap. 50,32% sunt copii încadrați în gradul grav, 20,01 % din copii sunt încadrați în gradul accentuat, iar 29,67% în gradul mediu şi uşor. Tipurile de handicap dominante sunt: somatic, asociat,mintal sau psihic (între 18% şi 22% din populația reprezentată de persoanele cu dizabilități se încadrează în unul dintre aceste tipuri). Rata medie națională pe județ a copiilor cu dizabilități este de 2,7%,se arată într-un raport UNICEF. „Sistemul educațional din România creează dezavantaje majore pentru persoanele cu dizabilități.Astfel, incidența neșcolarizării și a abandonului timpuriu este de șapte ori, respectiv de două ori mai mare,pentru persoanele cu dizabilități față de populația generală. Grupul cel mai dezavantajat din punct de vedere al accesului la educație este format din persoane cu dizabilități fizice, somatice sau vizuale, grave,din mediul rural.” [poll=”104″]

Părinţii copiilor încadraţi în învăţământul de masă din Reşiţa sunt de acord cu integrarea în societate a copiilor cu dizabilităţi, dar nu prin desfinţarea şcolilor speciale unde aceştia primesc educaţie specifică. Părinţii consideră că dacă aceştia vor fi mutaţi într-o clasă cu regim normal, ar putea fi marginalizaţi iar profesorii dacă nu sunt bine pregătiţi s-ar putea să nu facă faţă situaţiilor mai delicate.

Articol editat de Alin Datcu, 29 aprilie 2014, 08:08 / actualizat: 29 aprilie 2014, 12:07

În România există aproape 70,000 de copii cu dizabilități. La aceștia se adaugă copiii aflați în instituțiile publice de protecție socială pentru persoanele adulte cu handicap. 50,32% sunt copii încadrați în gradul grav, 20,01 % din copii sunt încadrați în gradul accentuat, iar 29,67% în gradul mediu şi uşor. Tipurile de handicap dominante sunt: somatic, asociat,mintal sau psihic (între 18% şi 22% din populația reprezentată de persoanele cu dizabilități se încadrează în unul dintre aceste tipuri). Rata medie națională pe județ a copiilor cu dizabilități este de 2,7%,se arată într-un raport UNICEF. „Sistemul educațional din România creează dezavantaje majore pentru persoanele cu dizabilități.Astfel, incidența neșcolarizării și a abandonului timpuriu este de șapte ori, respectiv de două ori mai mare,pentru persoanele cu dizabilități față de populația generală. Grupul cel mai dezavantajat din punct de vedere al accesului la educație este format din persoane cu dizabilități fizice, somatice sau vizuale, grave,din mediul rural.” [poll=”104″]

Părinţii copiilor încadraţi în învăţământul de masă din Reşiţa sunt de acord cu integrarea în societate a copiilor cu dizabilităţi, dar nu prin desfinţarea şcolilor speciale unde aceştia primesc educaţie specifică. Părinţii consideră că dacă aceştia vor fi mutaţi într-o clasă cu regim normal, ar putea fi marginalizaţi iar profesorii dacă nu sunt bine pregătiţi s-ar putea să nu facă faţă situaţiilor mai delicate.

Este vorba despre un proiect de lege care se numeşte Legea privind Drepturile Copiilor cu Dizabilităţi care a fost înaintat forului decisional de către Coaliţia pentru Incliziunea Persoanelor cu Dizabilităţi.

Proiectul de lege are ca “motto” expus la justificarea motivelor “Copiii cu dizabilităţi nu sunt bineveniţi în şcoli şi grădiniţe, nu există un curriculum adaptat pentru ei chiar dacă legislaţia garantează liberul acces al copiilor cu dizabilităţi la edicaţie. Şcolile speciale pentru copiii cu dizabilităţi sunt încă în funcţiune în ciuda faptului că acestea sunt expresia segregaţionismului şi nu oferă servicii adaptate nevoilor specifice ale diferitelor tipuri de dizabilităţi.”

Legea a trecut de Camera Deputaţilor în data de 24 aprilie şi urmează ca în 8 mai să fie luată în discuţie de către Senatul României spre votare. Această lege chiar dacă nu specifică în mod evident acest lucru, ea desfiinţează cetrele de învăţământ special cum ar fi Centrul pentru educaţie incluzivă Primăvara din Reşiţa, a precizat directorul centrului, Gherghina Boici.

Astfel, în cel mai fericit caz, Centrul Primăvara din Reşiţa ar putea să se reorganizeze în trei unităţi, unele aparţinând de Direcţiile Generale de asistenţă socială, adică de sistemul de protective al copilului, iar altele aparţinând de sitemul de învăţământ, a mai precizat Gherghina Boici.

Centrul pentru educaţie incluzivă Primăvara din Reşiţa, pentru copiii cu dizabilităţi, are servicii de intervenţie şi educaţie timpurie în grădiniţă, are servicii de educaţie pentru copiii cu dizabilităţi severe şi profunde, dar şi cu copiii cu dizabilităţi de mai multe feluri: senzoriale, mintale, neuromotorii, copii cu autism, cu sindromul down, care sub nici un chip nu ar putea fi integraţi în învăţământul de masa.

“Din anumite puncte de vedere, legea privind Drepturile Copiilor cu Dizabilităţi, adduce unele îmbunătăţiri legislaţiei în vigoare, astfel că oamenii erau de multe ori plimbaţi pe la zeci de mii de comisii şi în fiecare an chemaţi la evaluare, chiar şi cei care au copii cu dizabilităţi din naştere. Dar prin schimbarea unităţilor de învăţământ, că de fapt asta face legea, schimbă unităţile de învăţământ care vor acorda educaţie, sunt exclusive cele din învăţământul de masă. Se prevede organizarea unor şcoli inclusive prin transformarea unei şcoli de masa într-o unitate şcolară incluzivă… păi da’ facem peste noapte o şcoală incluzivă, când noi suntem o şcoală incluzivă… Legea ar putea duce la desfiinţarea învăţământului special, a centrului Primăvara sau la împărţirea lui pe nişte bucăţi dintre care unele să aparţină învăţământului şi unele să aparţină direcţiei de asistenţă socială. Probabil că prin această lege, desfiinţând alternativa, că unitatea de învăţământ special este o alternativă, copilul având dreptul la educaţie prin constituţie trebuie să meargă la învăţământul de masă indiferent de consecinţe şi atunci şcoala de masă trebuie să primească copilul” a precizat în exclusivitate pentru Radio România Reşiţa directorul Centrului pentru educaţie incluzivă Primăvara din Reşiţa, Gherghina Boici.

Ascultaţi un reportaj realizat de Ovidiu Babolea: