Ziua Mondială a Radioului 2025, dedicată schimbărilor climatice

Ziua Mondială a Radioului este celebrată în fiecare an pe data de 13 februarie. A fost proclamată în 2011 de statele membre UNESCO și adoptată de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite în 2012 ca zi internațională.

Articol editat de Valentina Adam, 13 februarie 2025, 13:08

Radio România Reșița, un pilon al peisajului mediatic din Banatul Montan, este de 28 de ani alături de ascultători. Cu ocazia Zilei Mondiale a Radioului, celebrăm împreună puterea radioului de a aduce vocile care contează în casele și inimile oamenilor. De la știri de actualitate, care mențin ascultătorii informați, până la emisiuni și programe care aduc zâmbete și momente de relaxare, Radio Reșița rămâne o sursă de încredere și un prieten de nădejde pentru toți cei care apreciază importanța acestui mediu de comunicare atât la nivel local, cât și global.

Ziua Mondială a Radioului în 2025, dedicată schimbărilor climatice

Evoluția continuă a efectelor climatice negative, care afectează planeta reprezintă o temă din ce în ce mai importantă la nivel global.

Organizația Națiunilor Unite (ONU) reamintește că 2024 a fost declarat cel mai cald an înregistrat vreodată. Incendiile au devastat vegetația din California, în timp ce efectele schimbărilor climatice au avut un impact devastator asupra agriculturii din toată lumea.

Pornind de la această preocupare globală, ONU declară că Ziua Mondială a Radioului în 2025 este dedicată schimbărilor climatice, pentru a sprijini posturile de radio din toată lumea în demersurile de informare pe această temă.

ONU: „Radiodifuzorii trebuie să acorde prioritate calității și diversității surselor de informare, deoarece aceștia joacă un rol esențial în abordarea problemelor legate de climă”

„Acest lucru include demontarea argumentelor scepticilor cu privire la climă, investigarea fenomenului de <<greenwashing>>, înțelegerea economiei ecologice și raportarea cu privire la activismul pentru climă. Independența editorială, esențială pentru a servi interesul public, se bazează pe informații libere, independente de influențele corporatiste și politice”, spune ONU.

Ce este fenomenul de greenwashing?

„Greenwashing reprezintă un obstacol semnificativ în calea combaterii schimbărilor climatice. Prin inducerea în eroare a publicului, făcându-l să creadă că o societate sau o altă entitate face mai mult decât trebuie pentru a proteja mediul, greenwashing-ul promovează soluții false la criza climatică care distrag atenția de la acțiuni concrete și credibile”, explică ONU.

Cum poți recunoaște fenomenul de greenwashing?

Greenwashing se manifestă în mai multe moduri:

• Declarații despre reducerea emisiilor poluante fără un plan credibil;
• Aplicarea intenționată de etichete înșelătoare, precum „verde” sau „ecologic”, care nu au definiții standard și pot fi ușor interpretate greșit;
• Insinuarea că o îmbunătățire minoră are un impact major sau promovarea unui produs care îndeplinește cerințele minime de reglementare ca și cum ar fi semnificativ mai bun decât standardul;
• Afirmarea evitării practicilor ilegale sau neconforme standardelor care nu sunt relevante pentru un produs;
• Comunicarea atributelor de durabilitate ale unui produs izolat de activitățile mărcii (și viceversa) – de exemplu, un articol de îmbrăcăminte fabricat din materiale reciclate care este produs într-o fabrică cu emisii ridicate care poluează aerul și cursurile de apă din apropiere.

Prima transmisiune a unui mesaj prin unde radio: 13 mai 1897. Guglielmo Marconi, responsabil: „Can you hear me?”

Primul sistem practic de comunicații radio fără fir a fost dezvoltat în Italia de Guglielmo Marconi. Marconi s-a bazat pe matematica fizicianului James Clerk Maxwell și pe experimentele lui Oliver Lodge și Heinrich Hertz pentru a transmite emisiuni experimentale din laboratorul pe care l-a construit în 1894 la vila de la țară a familiei sale. A dezvoltat sistemul său practic de comunicații fără fir în 1895 și a depus un brevet pentru acesta în Anglia în 1896, scrie Britannica.

La 13 mai 1897, Guglielmo Marconi transmitea primul mesaj radio din lume când vizita o stațiune balneară din Somerset – Weston-super-Mare, scrie BBC.

Marconi își dorea să experimenteze „telegrafia fără fire” – azi, cunoscută sub numele de radio.

Dacă inițial a fost interesat de conexiunea navelor, munca sa a evoluat de-a lungul timpului într-o revoluție a telecomunicațiilor.

Guglielmo Marconi a deschis calea pentru transmisiunile de radio și televiziune – adică ceva ce pentru noi azi pare normalitate: a asculta știrile sau emisiunea preferată la radio sau a urmări filmul mult așteptat la televizor.

Marconi experimentează undele radio în Marea Britanie după ce italienii nu au crezut în ideea lui

Revenind la Marconi, acesta venise în 1898 în Marea Britanie pentru a-și pune în practică experimentele, după ce a încercat, fără succes, să obțină interesul italienilor. Asistentul său – George Kemp – a sugerat că locul perfect pentru testare ar fi Canalul Bristol.

Astfel, pe 11 și 12 mai, echipa lui Marconi a amplasat un transmițător pe Flat Holm – o insulă situată la jumătatea Canalului Mânecii – și a început să transmită mesaje pe unde aeriene, mai scrie BBC. Totul, însă, în zadar. Pe 13 mai, instrumentele au început să funcționeze și să emită un sunet: „Can you hear me?”.

Acesta era mesajul lui Guglielmo Marconi, recepționat clar de echipa din Lavernock.

După primul succes, echipa lui Marconi s-a întors la Brean Down Fort – la sud de stațiunea balneară din Somerset – și și-a instalat din nou echipamentele pentru un nou experiment. De data aceasta, mesajul a fost trimis la o distanță de aproximativ 10 mile (16 kilometri) – un record la vremea respectivă.

„Înainte de Marconi, trebuia să folosești firele telegrafice pentru a contacta pe cineva. Cu radioul puteai contacta chiar navele, în timp foarte scurt”, a declarat Dave Dyer – președinele Weston-super-Mare Radio Society.

1901: Prima recepție transatlantică de semnale radio

La 12 decembrie 1901, Guglielmo Marconi și asistentul său, George Kemp, au auzit clicurile slabe ale codului Morse pentru litera „s” transmisă peste Oceanul Atlantic. Această realizare, prima recepție de semnale radio transatlantice, a condus la progrese considerabile atât în știință, cât și în tehnologie.

Ea a demonstrat că transmisia radio nu este limitată de orizont, ceea ce i-a determinat pe Arthur Kennelly și Oliver Heaviside să sugereze, la scurt timp după aceea, existența unui strat de aer ionizat în atmosfera superioară (stratul Kennelly-Heaviside, denumit în prezent ionosferă).

Experimentul lui Marconi a conferit, de asemenea, noii tehnologii a „telegrafiei fără fir” o dimensiune globală care a făcut din radio una dintre principalele forme de comunicare din secolul al XX-lea, scrie Engineering and Technology History Wiki.

2LO, primul post de radio al lui Marconi din Londra

La două luni după experimentele sale din Weston, Marconi a înființat Wireless Telegraph & Signal Company Ltd, care a fost unul dintre cei șase fondatori ai British Broadcasting Company.

Primul său post din Londra se numea 2LO și emitea de la Marconi House, sediul central al companiei lui Marconi.

„Ideea de radiodifuziune era de mare interes în America, iar oamenii o cereau cu insistență și aici”, a declarat Neil Wilson de la Muzeul Radioului din Watchet, Somerset.

Neil Wilson de la Muzeul Radioului din Watchet, Somerset: „Puteai auzi știri din toată țara, fără să aștepți un ziar, era atât de revoluționar”

„Era absolut incredibil – în afară de redarea unui disc de gramofon, nu puteai auzi muzică sau vorbe din altă parte”, a mai spus Neil Wilson.

Radiourile lui Marconi au fost concepute pentru a atrage piața de masă, mai degrabă decât amatorii de radio care își construiau singuri aparate complicate.

„A devenit mai mult o distracție pentru întreaga familie. Puteai auzi știri din toată țara, fără să aștepți un ziar, era atât de revoluționar”, a adăugat Neil Wilson.

Guglielmo Marconi a fost laureat al Premiului Nobel pentru Fizică în anul 1909 împreună cu Karl Ferdinand Braun, pentru contribuțiile lor în dezvoltarea telegrafiei fără fir.

Dragomir Hurmuzescu, părintele radioului în România

„Alo, alo, aici Radio București”: momentul nașterii radioului în România.

„Radiofonia este de o mare importanță socială, căci se poate adresa unei lumi întregi”, spunea pe atunci Dragomir Hurmuzescu – președintele Societății de Difuziune Radiotelefonică la acea vreme.

Dragomir Hurmuzescu s-a născut în 1865, în București. Provenea dintr-o familie modestă, cu mai mulți copii, în care tatăl lucra într-un oficiu poștal. În vremea liceului, tânărul Hurmuzescu a rămas orfan de tată și pentru a-și ajuta familia, a început să dea meditații la franceză.

S-a înscris la facultatea de Științe din București, iar notele mari și cunoștințele temeinice de limba franceză l-au propulsat la Universitatea Sorbona, Paris.

Întors în țară, a colaborat cu marii chirurgi ai vremii și mulțumită lui Dragomir Hurmuzescu, în România anului 1896, se făceau primele radiografii. A mai fost și profesor la universitățile din Iași și București.

A construit și primele stații de radiodifuziune din țară și, în 1928, Dragomir Hurmuzescu a devenit primul președinte al radioului public din România.