Virginia Zeani – 99 de ani de la naștere
Virginia Zeani, despre care Maria Callas spunea că este singura artistă lirică din lume care-i poate da emoţii, 99 de ani de la naștere!
Articol editat de Anca Bălălău, 21 octombrie 2024, 16:41 / actualizat: 21 octombrie 2024, 18:33
În vremuri tulburi, rolul marilor personalități este de a echilibra și de a lăsa loc de un pic de Dumnezeire în lume. Astăzi, ne amintim de una dintre cele mai mari voci ale muzicii clasice internaționale, Virginia Zeani (Zehan) a cărei data de naștere era pe 21 octombrie 1925, în satul Solovăstru, județul Mureș.
A fost una din cele mai prestigioase soprane din anii ’50, ’60 și ’70 ai secolului al XX-lea, a fost timp de 25 de ani „prima donna assoluta” a teatrului de Operă din Roma, şi a cântat alături de cei mai renumiți tenori ai lumii, de la Beniamino Gigli și Ferruccio Tagliavini până la Luciano Pavarotti și Plácido Domingo.
Întrebată fiind cum să ne trăim viața frumos?
„Imitați-mă pe mine, treceți prin greutati plângând, dar zicând “cântă că-ți trece”. Așa am trecut de multe ori și mi-au trecut durerile și suferințele; poate că perna era udă de lacrimi dimineața, dar când mă trezeam îmi ziceam: “am un spectacol de cântat sau altul de învățat”. Așa că durerile trec când te gândești că viața este o minunăție dumnezeiască.”, răspundea marea artistă.
De altfel, Maria Callas însăşi spunea că Virginia Zeani este singura artistă lirică din lume care-i poate da emoţii.
Povestea sa a început la vârsta de 7 ani, când a venit la Bucureşti, iar când avea 9 ani, un văr care studia Conservatorul a dus-o să vadă „Madama Butterfly”. După spectacol, micuţa Virginia a plâns toată seara, iar când a ajuns acasă i-a spus mamei: „Uite, eu am să devin cântăreaţă de operă!”. „Fii serioasă!”, i-a răspuns mama.
A început studiul muzicii încă de la vârsta de 12 ani, apoi, în paralel cu literatura şi filosofia, studiate la Universitatea din Bucureşti, a dezlegat tainele cântului, mai întâi cu Lucia Anghel şi, mai apoi, cu celebra Lydia Lipkowska.
La 19 ani obţine o bursă în Italia şi se perfecţionează la Milano, cu Aureliano Pertile.
Grație acestei educații muzicale de excepţie și tehnicii vocale impecabile, Virginia Zeani a reușit să mențină un standard foarte înalt de-a lungul celor 30 de ani de carieră internațională, interpretând peste 60 de roluri diferite.
În anul 1948, are loc debutul, la Teatrul Comunal de Operă din Bologna, cu „La Traviata”, avându-l ca partener pe Arrigo Pola, cel care va deveni profesorul tenorului Luciano Pavarotti. Îşi va schimba numele din Zehan în Zeani, acesta fiind mai uşor de pronunţat în Italia şi în lume.
Era momentul lansării „Violettei supreme”, cum a fost supranumită frumoasa primadonă, cea care a triumfat în dificilul rol verdian în 648 de spectacole, susţinute în întreaga lume, de la Moscova la New York, de la Londra şi Paris, la Philadelphia şi Roma.
În anul 1950, cântă la Cairo, „Elixirul dragostei”, cu Beniamino Gigli.
În anul 1952, este chemată la Covent Garden din Londra, să o înlocuiască pe Maria Callas în „Puritanii” de Bellini.
A început să îmbine rolurile de soprană lirico-lejeră cu cele dramatice, cunoscând succese deosebite la Florenţa, Barcelona, Viena, Sankt Petersburg, Paris, în roluri precum Gilda din Rigoletto, Manon, Linda di Chamounix, Mimi din Boema, Adina din Elixirul dragostei, Margareta din Faust, Somnambula, Aida, Madama Butterfly, Tatiana din Evgheni Oneghin, Manon Lescaut, Tosca, Adriana Lecouvreur, Fedora, Lina din Stiffelio, Elisabetta din Don Carlo, Desdemona din Otello, Charlotte din Werther, chiar Senta din Olandezul zburător şi Elsa din Lohengrin. Toate aceste roluri i-au stabilit o reputație de necontestat în repertoriul de „Bel Canto”.
În anul 1955, Opera din Roma montează, special pentru Virginia Zeani, două producţii noi: „Alzira” de Verdi şi „Otello” de Rossini, opere care nu fuseseră încă reluate în secolul al XX-lea.
A urmat unul din marile sale triumfuri, interpretarea rolului Desdemonei, succes repetat când, împreună cu ansamblul Operei din Roma, apare pe scena Operei din Berlin și la Metropolitan Opera House din New York.
În anul 1956, cântă în premiera „Giulio Cesare” de Handel, la Scala din Milano, avându-l ca partener pe basul Nicola Rossi-Lemeni – cu care se va căsători, un an mai târziu şi, alături de care, va forma unul dintre cele mai frumoase şi statornice cupluri din lumea lirică – şi de mezzosoprana Giulietta Simionato și tenorul Franco Corelli.
Special pentru Virginia Zeani, compozitorul Francis Poulenc a conceput, în 1957, rolul Blanche din opera „Dialogul Carmelitelor”, lucrare a cărei premieră mondială a avut loc la Scala din Milano. Acelaşi compozitor avea să scrie şi partitura solistei din „Vocea umană”.
În 1966 a debutat la Metropolitan Opera, cu Violetta din Traviata şi a fost prima interpretă care a cântat la Scala toate cele trei roluri din Povestirile lui Hoffmann de Offenbach: Olympia, Giulietta şi Antonia.
În anul 1972, Virginia Zeani interpretează rolul Magda din opera „Consulul” de Gian Carlo Menotti.
S-a stabilit, apoi, alături de soţul său, în Statele Unite ale Americii, unde Virgina Zeani a fost, din anul 1991, profesoară de canto (Distinguished Professor) la Indiana University, School of Music, din Bloomington, Indiana. Una din cele mai bune eleve ale ei este soprana Angela Brown, care, în anul 2004, a debutat cu mult succes pe scena Operei Metropolitan din New York în rolul titular din opera „Aida” de Verdi.
Retragerea sopranei de pe scena lirică s-a produs în anul 1982.
Virginia Zeani a înregistrat pe discuri mai multe albume selective și versiuni complete ale operelor „La Traviata” de Verdi și „Tosca” de Puccini, iar multe din performanțele sale au rămas gravate pe „Legendary Recordings”.
Doamna Zeani i-a susţinut, încă de la începutul carierei lor, pe Luciano Pavarotti şi pe Plácido Domingo, acesta din urmă fiind, în opinia Virginiei Zeani, cel mai complex tenor pe care l-a întâlnit vreodată. De altfel, i-a fost alături pe scenă pentru prima dată în 1972, în „Manon Lescaut”, de Puccini, la Barcelona.
Virginia Zeani a fost recompensată cu numeroase premii şi distincţii, printre acestea aflându-se titlul de Doctor Honoris Causa al Universității Naționale de Muzică București și al Universității Babeș-Bolyai din Cluj, la propunerea Facultății de Teologie Greco-Catolică.
A fost decorată de Regele Farouk al Egiptului pentru merite culturale şi a cântat la logodna acestuia, fiind aplaudată, printre alţii, şi de prinţul Ali Khan şi de legendara lui soră, prinţesă Fawzia, prima soţie a şahului Persiei.
Are meritul de a fi contribuit la începuturile Şcolii de Operă din Noua Zeelandă, alături de regizorul Raymond Hawthorne şi de dirijorul şi profesorul Eliano Matteozzi Petralia.
Virginia Zeani a susţinut un turneu în Anglia în anul încoronării Reginei Elisabeta a II-a a Marii Britanii şi a păstrat, pe toată durata carierei sale artistice, relaţii apropiate cu Principatul Monte Carlo şi cu Casa Regală a Egiptului.
La începutul anilor 2000, Regina Ana a întâlnit-o pe Virginia Zeani în Statele Unite, în cadrul unui turneu de colectare de fonduri pentru Fundaţia Regală Margareta a României. Ulterior, când marea soprană a revenit în România, în anul 2011, Regele Mihai a învestit-o cu Decoraţia Regală Nihil Sine Deo, la Palatul Elisabeta. Cu acea ocazie, Virginia Zeani a prezentat Regelui Mihai paşaportul regal românesc cu care a plecat din ţară şi pe care l-a păstrat întreaga sa viaţă. Virginia Zeani a fost distinsă, în absenţă, la Castelul Regal Peleş, în anul 2016, cu Ordinul Coroana României în grad de Comandor. În anii din urmă, ea a fost alături de Ţară şi Coroană doar cu gândul şi cu sufletul, de departe.
De asemenea, Virginia Zeani, una dintre cele mai prestigioase soprane lirice ale lumii din anii ’50, ’60 şi ’70, a fost inclusă în Opera America Hall of Fame, la împlinirea vârstei de 97 de ani.
Din păcate, anul 2023, 20 martie, ne-a luat-o, lăsându-ne muzica sa și mentoratul său. Intrată în legendă încă din timpul vieţii, Virginia Zeani rămâne, de aici încolo, un pisc de neatins al artei româneşti din toate timpurile.