La mulți ani, Gheorghe Visu!
Gheorghe Visu este o poveste cehoviană care împrumută interlocutorului toată muniția necesară pentru a se bucura de întâlnirea cu el. Retras, sensibil, devotat și tăcut, artistul este întotdeauna generos cu publicul său prin har, seriozitate și bucuria jocului.
Articol editat de Anca Bălălău, 2 iulie 2024, 13:16
Nu-i place să i se spună maestre, nu îi place mediocritatea, ipocrizia sau amatorismul. Este un actor de compoziție, un om al cărui suflet îmbracă hainele fiecărui personaj pentru a –i dărui viața. Sensibil, aparent hâtru, Gheorghe Visu este un om căruia ne bucurăm să îi spunem La mulți ani, la ceas aniversar. Este un colaborator al Radio România, dar a fost şi oaspete al Radio România Reşiţa unde, ne-a făcut mărturisiri de suflet.
’’O să vă spun și eu ceva ce am învățat în școală în primul an. Profesoara noastră, o mare actriță, Eugenia Popovici spunea-minte-i, dar minte-i cu sinceritate! Fă-te că plângi, fă-te că râzi pentru că ei deja au venit și spun hai, spune că eu te cred ! Vorbim despre public bineînțeles.Prin faptul că ei (spectatorii) sunt deja acolo îți acordă deja 50% din realizarea spectacolului.Tu mai trebuie să completezi cu ceva. Cel mai mult îmi place și nu iau în derâdere nimic: „Să fie bine, să nu fie rău!”, ne-a mărturisit la Radio Reșița.
O spun cu cea mai mare sinceritate. Nu-i mai bine să fie bine?’’
Gheorghe Visu s–a născut pe 2 iulie 1951 şi este laureatul Premiului Gopo pentru cel mai bun actor şi al Premiului UNITER pentru cel mai bun actor în rol secundar, dar şi al unor importante premii internaţionale.Încă din adolescență a avut mai multe pasiuni, precum desenul și chitara, la maturitate a ales să studieze Arta actorului, la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I. L. Caragiale“.
În teatru a debutat de foarte tânăr, ca elev și apoi ca student al I.A T.C., la Teatrul Național din București, iar după absolvirea facultății , 1974 devine angajatul Teatrului Național din Bucureşti.
A fost în Banatul de Munte, de mai multe ori, ultima oară în anul 2017 când a jucat în filmul ‘‘Ghinionistul‘‘, regia Iura Luncașu. Cu bănăţeanul nostru, regretatul actor George Drăgulescu a fost bun prieten şi îl poartă în suflet cu mare admiraţie.Dealtfel,ne-a mărturisit :
‘‘DA! Cu George Drăgulescu m-am întâlnit la Teatrul Studențesc Podul unde venise el cu un băiat să se încălzească, ei stăteau într-o mansardă pe lângă Gara de Nord și au urcat în Casa de Cultură a Studenților și au deschis ușa și au rămas . Atunci se făceau niște audiențe cu niște studenți amatori care doreau să facă teatru, așa au rămas ei, așa a rămas George care a spus –eu nu vreau să fac teatru. Pleacă i-a zis Naum și Nicolae care era talentat și avea scântei în el a spus că dacă pleacă George, pleacă și el.Bine, rămâi a spus Gellu Naum. A rămas acolo 5 ani de zile, a început ca un amator și a terminat ca un actor.Ultima dată când am lucrat împreună era deja actor.A venit la Reșița, era născut la Plugova, un sat cu un nume extraordinar de frumos.El avea o scrisoare de la tatăl său scrisă atât de frumos, într-un atât de frumos grai bănățean, în care îi spunea-Vezi ce faci și tu pe acolo pe la București, să nu ne faci de râs.
Dorea ca feciorul să fie în lumea bună, dar nu oricum în lumea bună. A fost un foarte bun actor, grafician și scriitor.Acum când mă duc la Pod și mă uit la fresca făcută de el …‘‘
Gheorghe Visu este omul care te impresionează prin firesc și bun simț, artistul care îți rămâne în suflet.
Gheorghe Visu e unul dintre actorii care încă mai poartă pe umeri poveștile de altădată, încărcate de farmec și nostalgie. S-a format în școala lui Liviu Ciulei, apoi a trecut prin cea a Cătălinei Buzoianu, a repetat cu Vlad Mugur, Victor Ioan Frunză, Dinu Cernescu, Silviu Purcărete… Din poveștile sale se nasc portretele unor mari oameni de teatru și caracterizări mai puțin întâlnite, detașate, dar pline de blândețe. Gheorghe Visu a tratat cu aceeași seriozitate și filmul, și televiziunea, dar mai ales teatrul.
Este Omul care ‘’te întârzie’’, fiindcă după ce ți-a acordat șansa de a vorbi cu el, nu mai ești același.
La mulți ani, Gheorghe Visu!