La mulți ani, actriței Olga Delia Mateescu- Cetățean de Onoare al Banatului de Munte!

Oamenii care ‘’ne-au întârziat ‘’ nu pot fi îmbrățișați de câte ori simțim nevoia, nici măcar de ziua lor, dar prezența lor ne luminează calea, întotdeauna… Cu aceste gânduri mi-am început ziua și mai ales ziua de naștere a unuia dintre ei, Olga Delia Mateescu.

Articol editat de Anca Bălălău, 6 noiembrie 2023, 19:53

Actriță, profesor universitar și scriitor, Olga Delia Mateescu s-a născut la 6 noiembrie 1949, în Livezile, județul Bistrița-Năsăud. Este fiica unui medic și a unei actrițe care s-au despărțit după 3 ani de la nașterea fiicei lor, fiind astfel crescută de bunici la București.

’’Nu puteam fi fata mamei sau a tatei, ei erau despărțiți, tata medic la Iași, mama actriță în orașele de provincie. Studiaseră la Babeș-Bolyai, tata medicină, mama actorie cu profesoara Sonia Cluceru astfel încât, eu mică fiind, aveam ca prime cuvinte “La polițiune, vaidii, nene Dumitache”! Sigur că am crescut cu ochii și sufletul în teatru, poate de aceea am ajuns actriță și nu fizician cum mai visam odată. Însă lumea, luna, basmele, familia, teatrul (și cel la microfon), le-am descoperit cu bunicii.’’

A absolvit în anul 1969 Facultatea de Filologie din cadrul Universităţii Bucureşti – Secția Limbi romanice și clasice, iar în anul 1973 a absolvit şi Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică, la clasa profesorului Dem Loghin.
În aceeași perioadă, începe activitatea la teatrul studențesc „Podul”, apoi vor urma studiile teatrale la I.A.T.C. perioada 1969-1973, unde s-a întâlnit cu viitorii mari actori Florin Zamfirescu, Mircea Diaconu, sau Gelu Colceag, iar în anul 1973, la absolvirea IATC i s-a decernat Premiul Şcolilor de Teatru.

Visul vieții sale era să zboare în cosmos. Visul este legat, oarecum, și de dorința ei din copilărie, atunci când voia să devină fizician.În perioada liceului la Reșița juca pivot în echipa de baschet a școlii, iar prima ei iubire, un băiat frumos, educat și bun la handbal.

Mama sa, Aura Râmniceanu, a slujit mai bine de 30 de ani scena teatrului reșițean.

Despre Reșița, distinsa actriță ne-a mărturisit la Radio România Reșița:

’’ Liceul l-am făcut la Reșița, unde mama era actriță, liceul nr2, actualul Colegiu Național “Traian Lalescu”. Acum niște ani mi-am pierdut vocea de emoție când mi s-a oferit Diplomă de Cetățean de Onoare al județului în școala mea. Eram pe acea vreme pivot în echipa de baschet-fete, a liceului și a orașului, aveam școală, antrenamente, prieteni, cantonamente pe Semenic, plantam copaci pe Dealul Golului, nu știam ce înseamnă “rebel” sau “cuminte”, nu-mi puneam problema asta care acum are conotații moderne. Tocilar, rebel, popular sunt concepte americane în opinia mea. Atunci erai repetent, exmatriculat sau nu.

Aveam profesori dedicați, Păunescu la română- mare personalitate, Fifi (poreclă) la matematică, Szepesi la chimie, Ciortuz la geografie sau profesoara de istorie ale cărei lecții ne captivau fiind personalizate. Da, pesemne eram premiantă, dar le-am arătat colegilor că pot copia, însă nu mă interesează. Era mai ușor pentru mine fără copiuțe și fără stres.

Sunt fiică și mamă de actriță. Mama mea, Aura Râmniceanu a fost peste trei decenii actriță la Reșița, fiica mea este actriță, așa că nu-mi pot imagina viața fără teatru , este un vehicul extraordinar, te poartă în toate lumile în care nu poți călători, în lumile imaginare, în lumile reale, cunăști fel de fel de personaje, personalități, metamorfoze. Nu aș fi putut să fiu dramaturg sau regizor dacă nu eram actor și dacă nu aș fi crescut în teatru, de fapt, de mică. Cel mai important pas este actoria… mi-e dor de voi, vin cu plăcere ori de câte ori pot la Reșița!’’

A evoluat în peste 80 de spectacole de teatru, televiziune, radio şi în filme.
Rolul de referință, după opinia multor critici este „Domnişoara Nastasia” în anul 1976, în adaptarea după G.M. Zamfirescu, regia Sorana Coroamă Stanca, într-o distribuție de marcă alături de Costel Constantin în rolul lui Vulpașin și Tamara Buciuceanu-Botez, Gheorghe Cozorici, Dan Condurache, Mihai Dinvale, Constantin Cojocarau și Adina Popescu.

De asemenea, Olga Delia Mateescu este unul dintre marii artiști români care a pus amprenta pe vocea Radio România, în cei 95 de ani. O serie de emisiuni radio, intitulată “Mult e dulce şi frumoasă limba ce-o vorbim”. Teatru radiofonic: ”Cele patru Marii”, ”Fata din Andros”, ”Regele Lear”, etc. Lectură de autor la Radio România Reșita – volumul „Șampanie în Lanul de grâu” .

Cărţile sale preferate sunt „Jocul cu mărgele de sticlă“ a lui Hermann Hesse, „Muntele vrăjit“ a lui Thomas Mann şi „Legendele şi miturile Greciei antice“.

În anul 2011 a devenit Cetățean de Onoare al județului Caraș- Severin ca o reverență pentru întreaga sa contribuție la dezvoltarea culturii române.

Actriță și scriitoare, societară de onoare a Teatrului Național I.L. Caragiale, membră a Uniunii Scriitorilor din România și UNITER, distinsă cu numeroase premii și distincții pentru activitatea sa artistică, este absolventă a Facultății de Filologie, secția Limbi romanice și clasice și a studiilor teatrale la I.A.T.C., unde în anul 1999 a obținut doctoratul în Istoria Teatrului sub conducerea prof. univ. Ileana Berlogea, în cadrul UATC, devenind dascăl la la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” din București, până la ieșirea la pensie.

Din Banatul de Munte, locul unde distinsa noastră doamnă Olga Delia Mateescu și-a trăit adolescența, un sincer La Mulți Ani și o îmbrățișare ce trece munții către București!
Laudatio!

Din prodigioasa carieră putem enumera:
Debutul în anul 1973 pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti, cu rolul Caterina din „Furtuna”, de Nikolai Alekseevici Ostrovski, în regia lui George Teodorescu. În perioada 1973 – 2003 a jucat în numeroase roluri de succes pe această scenă teatrală, dintre acestea menţionăm rolul Maria Cristina Oniţă – în „Acord”, de Paul Everac, regia Letiţia Popa, 1977, Inocenta – în „Gimnastică sentimentală” de Vasile Voiculescu, regia Alexandru Toscani, în 1980, Sora Ratched – în „Zbor deasupra unui cuib de cuci” de Dale Wasserman, regia Horea Popescu, în anul 1983, Rachel – în „Vassa Jeleznova” de Maxim Gorki, regia Ion Cojar, în 1988, Medeea – „Trilogia antică” după Euripide şi Seneca, regia Andrei Şerban, 1990, Elizabeth Proctor – „Vrăjitoarele din Salem” de Arthur Miller, regia Felix Alexa, 1991, Mira – „Salt mortal” de Aziz Nesim, regia Gavril Pinte, 1994, Narcisa – „Tehnica raiului” de Mihai Ispirescu, regia Dan Micu, 1997, Catherine Shimma – în „Dragoste în hala de peşte” de Israel Horovitz, regia Ion Cojar, în 1998, Sylvia Archibald – în „Aşteptând la Arlechin” de Noel Coward, regia Ion Cojar, în 2002 sau Ranievskaia – în „Maşinăria Cehov” de Matei Vişniec, regia Cristian Ioan, în anul 2003.
Activitatea teatrală a desfășurat-o pe scena Teatrului Național București, unde a jucat în piese precum: Audiție pentru Medeea a cărei autoare este, regia Silviu Jicman (premiera 23 mai 2001); Așteptând la Arlechin de Noel Coward, regia Ion Cojar (2002); Mașinăria Cehov de Matei Vișniec (2003); Dragoste în hala de pește de Israel Horovitz (1998).

A debutat în film în anul 1974, în pelicula „Tată de Duminică”, în acelaşi an debutând şi pe micul ecran, în filmul „Bălcescu”. A mai jucat în filme precum „Cercul magic” (1975), „Domnişoara Nastasia” (1976), „Dumbrava minunată” (1980), „Aşteptând un tren” (1982), „Misterele Bucureştilor” (1983), „Colierul de turcoaze” (1985), „Aştept provincia” (1995), „Secretul Mariei” (2005), „Vocea inimii” (2006), sau „Fumatul poate să ucidă” (2010), produs de UNATC şi regizat de Millo Simulov – ea însăşi fiind o fumătoare înrăită ! – , în scurtmetrajulo „Str. Drapelului nr. 0” (2014) şi în „De ce eu?” (2015).
În producţii TV a mai jucat în roluri precum Otilia – în „Secretul Mariei”, regia Mihai Bauman, Doina Zotincă, Antena 1, 2005 şi Georgeta – în „Vocea inimii”, regia Mihai Bauman, Doina Zotincă, Antena 1, 2006.
A mai jucat în rolul Fraulein, în „Gaiţele” de Alexandru Kiriţescu, regia Dan Tudor, la Teatrul Metropolis şi a regizat, la Teatrul Masca, propria piesă – „Grenada” – debutul regizoral al Olgăi.

De asemenea a jucat la Teatrul „Radu Stanca” din Sibiu, în anul 2003, în „Comedie de modă veche” de Aleksei Arbuzov, regia Puiu Şerban, a participat la seria de emisiuni radiofonice „Mult e dulce şi frumoasă limba ce-o vorbim” şi a montat piesa de teatru radiofonic „Ferma de struţi”, în regia lui Dan Puican, în anul 2004.

A susţinut recitaluri de poezie ca „Miniaturi lirice şi coregrafice”, în regia lui Miriam Răducanu, „Ion Caraion”, în regia lui Gavril Pinte, sau în regie şi adaptare proprie – spectacolele „Pe la ceasul cinci spre seară” de Federico Garcia Lorca şi „Scrisori basarabene”.

A scris volumul de dramaturgie „Urme”, Eeditura Cartea Românească, 1997, „Capricii”, editura Unitext, 1997, piesa „Fantoma de la Coventry”, în cadrul antologiei de texte premiate „Operaţie pe cord deschis”, editura Astra Braşov, 1998, volumul de dramaturgie „Statuia Libertăţii”, editura Cartea Românească, 1999, volumele „Medeea în război cu timpul”, editura Universalia, 2000 şi „Ferma de struţi”, editura Cartea Românească, piesele „Astă seară nu moare nimeni”, Antologia Asociaţia Scriitorilor din Bucureşti, 2002, „No one’s going to die tonight”, revista „Romanian Review”, 2003, „Ce soir personne ne meur”, revista „Revue Roumaine”, 2003, romanul „Manuscrisul”, editura Carte de suflet, 2003 şi volumul „Şampanie în lanul de grâu”, editura Muzeul Literaturii Române, 2004.
Este autoarea volumelor „E…”, Editura Muzeul Literaturii Române, 2007, „Câinele doctorului” (teatru), Editura Tracus Arte, 2008, „Vorbirea. Joc al identităţii”, Editura Tracus Arte, 2009, „Teatru”, vol. I, II, Editura Tracus Arte, 2012, „Manuscrisul din ape”, Editura Neverland, 2012, „Memoriile unui om prost”, Editura eLiteratura, 2013, „Scena crimei” (1) – volum de piese poliţiste (autori: Horia Gârbea, Denis Dinulescu, Olga Delia Mateescu), Editura Tritonic, 2015, „Basme cu O-Glinda”, Editura Tracus Arte, 2017 şi “București Noir”, antologie apărută la editura Tritonic, 2017.