In memoriam:Toma Caragiu, Jean Constantin și Marin Moraru!
Atunci când niciunde în lume nu va mai fi teatru, atunci vor muri și Toma Caragiu, Jean Constantin și Marin Moraru – adică niciodată!
În afară de un destin teatral de excepție cei trei actori au în comun și data de 21 august, Toma Caragiu și Jean Constantin fiind născuți într-o zi de 21 august , iar Marin Moraru a tras cortina peste viața sa într-un 21 august.
Actori mari care au iubit poporul român fiindu-I lumina pe timpuri întunecate, oameni a căror personalitate a copleșit fiecare spectator în parte, Toma, Jean și Marinuș rămânând în memoria colectivă artiști iubiți și apreciați.
Articol editat de Anca Bălălău, 21 august 2023, 12:52
Toma Caragiu face parte dintre absolvenții Liceului „Sfinții Petru și Pavel” care, a dat și trei președinți ai Academiei Române: Andrei Rădulescu, Mihai Drăgănescu și Eugen Simion, dar și acest mare actor al scenei și filmului romînesc, colaborator al micului ecran și al radioului românesc. Toma Caragiu a văzut lumina zilei pe 21 august 1925,acum 98 de ani, în satul grecesc Aetomilitsa, provincia Konitsa, prefectura Ioannina, regiunea Epir, Grecia. Împreună cu familia se refugiază în Cadrilater, pe atunci în România, iar după o serie de peregrinări, se stabilesc în Ploiești, unde Toma a terminat Liceul „Sfinții Petru și Pavel” din oraș.
„Eu, care sunt un inhibat, un timid și, în general, un om singuratic, retras, deseori sfios, alteori brutal, aveam nevoie să joc mult. Victor Ion Popa mă sfătuise să mă duc oriunde și să joc orice. Iubesc mult teatrul și ca spectator. Puteam să-mi aleg altă carieră, dar scena a însemnat totul pentru mine”, mărturisea regretatul actor.
În seara fatidică de 4 martie 1977, artistul avea în vizită pe prietenul său, regizorul de film și TV Alexandru Bocăneț, venit să sărbătorească finalizarea filmului său „ Gloria nu cîntă”, în care juca rolul principal. Imobilul în care locuia a fost distrus de cutremur până la etajul III. Toma Caragiu locuia la etajul II,dar cei doi au fost surprinși încercând să fugă pe scări și prinși între dărâmături. Trupul actorului a fost găsit la șase zile după cutremur, iar funeraliile au avut loc a doua zi, pe 11 martie 1977, în Cimitirul Bellu.
Jean Constantin a fost ultimul dintre ultimii mari voioşi, Dumnezeu l-a botezat în harul râsului şi al bunului simţ…era curajos atunci când se afla pe scenă, se îmbrăca în nobila umilinţă a actorului şi se juca de-a viaţa… Nu era un actor, era o stare ce înviora şi mulţumea pentru fiecare clipă, vieţii… nimic nu lăsa dincolo de zâmbetul său să se vadă, părea sau poate încerca doar, să fie fericit…
Jean Constantin, pe numele său real Constantin Cornel Jean, a văzut lumina vieţii acum 96 de ani pe 21 august 1927, la Techirghiol, Constanța, într-o familie multietnică, mama sa fiind de etnie grecească:
“Mama mea, grecoaică, venită cu părinții de la Salonic prin 1880 și ceva și se numea Caliopi Stavreg Zaharia” , iar tatăl său de etnie română: “Tatăl meu era român, Dumitru Jean, și era conductor arhitect. Cred că natura m-a înzestrat pentru a face omul să râdă. Louis de Funes îmi place la nebunie. Şi Gassman. Mi-am început activitatea artistică la Canalul Dunăre-Marea Neagră, în 1952. Eram angajat al Consiliului sindical al şantierului. Controlam brigăzile artistice. Pe urmă m-am transferat la I. M. U Medgidia. Aici am luat câteva premii, cu brigada; în 1954, am fost laureat pe ţară pentru marinarul din opereta “Vânt de libertate”. Nu eram profesionist”, spunea regretatul actor.
A jucat, de-a lungul carierei, în peste 50 de filme, cele mai cunoscute dintre acestea fiind “Prea mic pentru un război atât de mare” (1969), “Răzbunarea haiducilor” (1968), Haiducii lui șaptecai (1970), Seria B.D., “Felix și Otilia” (1972), “Nu filmăm să ne amuzăm” (1974), serialul tv “Toate pânzele sus” (1976), “Eu, tu și Ovidiu” (1977), “Revanșa” (1978), “Duelul” (1981), “Nea Marin miliardar”(1979), “Iancu Jianu, haiducul” (1981), “Pruncul, petrolul și ardelenii” (1981), “Colierul de turcoaze” (1985), “Masca de argint” (1985), “Coana Chirița” (1986), “Miss Litoral” (1990), “A doua cădere a Constantinopolului” (1993), “Cum mi-am petrecut sfârșitul lumii” (2006), “Păcală se întoarce” (2006) și “Supraviețuitorul” (2008).
„Pentru public am făcut tot ce mi-a stat în putinţă. Eu m-am achitat cu credinţă de fiecare dată. Vârsta îşi spune cuvântul, oricât zicem noi că rezistăm, că facem! Inima rămâne tânără, dar nu se poate. Ne cheamă Doamne!”… şi l-a chemat Dumnezeu… să ia cina în Cer pe 26 mai 2010,când actorul de 82 de ani a fost găsit fără suflare în locuința sa de o vecină.
Marin Moraru a fost un suflet shakesperian cu nuanțe de comic și tragic ce i-au conturat chipul și sufletul ca un ecou al unei lacrimi peste curcubeul tot mai sărac al unei lumi în care, aşa cum spunea: „Vulgaritatea a devenit normalitate. Este imposibil ca eu sa trăiesc în această cloacă”… şi a plecat, acum 7 ani într-o zi de 21 august, 2016, să-şi împlinească ultima curiozitate pământeană: „Sunt curios să văd ce e dincolo, pentru că sunt sigur că dincolo este cunoaşterea totală şi nemărginirea”…
Marin Moraru a plecat departe de amăgirile şi singurătăţile unei lumi, prea teatrale în vârtejul unor timpuri când spectacolul ieftin a umplut scena vieţii, fără a-şi mai onora Marile Valori, pentru că: „Umorul este foarte elevat. Băşcălia este la îndemâna oricui.România nu mai e ce-a fost. Odată deschisă poarta şi dărâmat gardul am năvălit într-o lume liberă şi n-am ştiut ce să facem cu libertatea noastră. Au apărut vulgarităţi – crezând că asta este normalul, au apărut alpinişti politici, au apărut hoţi, finanţişti de groază.”
Meşterul s-a născut pe 31 ianurie 1937 în Bucureşti şi a absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L.Caragiale” în anul 1961, la clasa profesor Dina Cocea, având ca examen de diplomă rolul Agamiță Dandanache din piesa „O scrisoare pierdută” de I.L. Caragiale.
Este considerat unul dintre cei mai mari actori români ai generaţiei sale, având o carieră ce cuprinde 25 de lung metraje şi roluri jucate pe scenele Teatrului de Comedie,Teatrului Bulandra şi Teatrului Naţional din Bucureşti. A cunoscut consacrarea deplină în anii 70 – 80, când a fost distribuit în roluri importante din filme devenite celebre precum „Actorul şi sălbaticii” sau „Operaţiunea Monstrul” alături de Toma Caragiu.
Atunci când niciunde în lume nu va mai fi teatru, atunci vor muri și Toma Caragiu, Jean Constantin și Marin Moraru – adică niciodată!
Am vrut să dau toate ceasurile lumii înapoi și să-i aștept la ieșirea din teatru să le cer un autograf, să-i întreb de cine le este dor… le-am pus pozele, amintiți-vă de ei: Toma Caragiu, Jean Constantin și Marin Moraru… Poate vă aude Dumnezeu rugăciunea în care le șoptiți încet numele să nu treziți ignoranții zilei și să declanșați un breaking news în presa comercială!
„Suntem ce sunt amintirile noastre”!
