Dezastru în apicultura din Banat. Anul 2023 este cu mult sub zero în ceea ce priveşte producţia de miere
Variaţiile mari de temperatură din această primăvară şi condiţiile meteo de acum au compromis producţia de miere de anul acesta, cu atât mai mult cu cât şi apicultorii se confruntă cu preţuri foarte scăzute pe piaţă.
Articol editat de Gerhard Chwoika, 6 iulie 2023, 16:43 / actualizat: 7 iulie 2023, 15:25
Potrivit vicepreşedintelui Asociaţiei Crescătorilor de Albine Caraş-Severin şi Timiş, Ida Şuţa, familiile de albine sunt extrem de slăbite pentru că trebuiau să-şi asigure din natură polenul şi nectarul pentru dezvoltare ori ele sunt încă hrănite artificial de către apicultori, lucru nemaiîntâlnit până în prezent.
Prin urmare, apicultorii se aşteaptă la un an compromis din punct de vedere al producţiei de miere. În zonele de deal şi de munte, florile pomilor fructiferi au fost afectate de frig, vânt şi zăpada din primăvară, iar mutarea albinelor în pastoral odată cu încălzirea vremii nu a condus la rezultatele aşteptate, în Banat acestea fiind cu mult sub zero.
Vicepreşedintele Asociaţiei Crescătorilor de Albine din România, filiala Caraş-Severin şi Timiş, Ida Şuţa, pentru Radio Reşiţa:
„Acest an este atipic, deși în ultimii cinci în fiecare an speram ca anul viitor să fie unul mai bun, a fost defapt din ce în ce mai rău, deci nu am termen de comparație. Lucrez din 87 la Asociația Crescătorilor de Albine şi nu am prins niciun an precum 2023. Din punctul meu de vedere, este un an catastrofal pentru apicultura românească și pentru apicultori, având în vedere că ei hrănesc familiile astea de albine încă de anul trecut. Acum în acest moment se așteaptă teiul. Poate că se face ceva, nu avem date sigure, dar gândiți-vă că pe lângă producţie ei au nevoie de resursa lor pentru a trece peste iarnă, de resursa lor de hrană ori din luna august încep deja pregătirile pentru iarnă.
Nu știu dacă vor reuși să strângă suficientă hrană ca să poată să iasă din iarnă. Familiile sunt foarte slabe și chiar dacă ar fi un cules bun la tei nu avem cu ce să culegem. Sunt foarte mulți apicultori care au renunțat și foarte mulți care vor să-și vândă stupinele, dar nu mai au cui să le vândă pentru că nu le mai cumpără nimeni. Apicultura a devenit o loterie și în ultimii ani una fără câștig, fiind într-un mare declin. Cred că ar trebui să gândească cineva să sprijine acest sector mult mai mult decât cu un program, pentru că acesta nu ajunge la toți apicultorii. În primul rând sunt apicultori care depun cereri pe programul strategic, cei care totuși mai au o sursă financiară și care își permit să își achiziționeze unele produse în speranța că apoi le vor putea deconta.
Nu știm cât le va deconta, pentru că s-a mai întâmplat și în anii trecuți ca valorile să fie foarte mici, mai ales pentru lăzile uzate sau transportul stupilor în pastoral, sumele fiind derizorii, iar pentru mătci infime, nici nu mai merită să cumpere omul și atunci, eu cred că ar fi nevoie de o susținere financiară a tuturor familiilor de albine pentru că depun documentație pe programul strategic, câțiva apicultori care au stupine mai mari și care își permit. Să nu uităm că avem apicultori cu familii de albine până în 75 de familii, acolo nu prea merită să depună această cerere și acești oameni nu sunt ajutați deloc. Cine vrem noi să mai facă apicultură? Sigur vor rămâne doar cei care practică apicultura ca pe un hobby și s-au îndrăgostit de albină și nu renunță la ea. Dar ca să faci apicultură acuma este extrem de greu. În situația în care anii sunt din ce în ce mai neproductivi din punct de vedere al producției de miere, în situația în care trebuie să hrănești și hrana a ajuns să fie mai scumpă decât mierea. Un kg de hrană este de la 9 până la 15 lei, în funcție de ce conține și unul de miere 8 lei. Dacă este să o luăm așa nici cu 8 lei nu se mai achiziţionează mierea; nimeni nu mai vrea să o cumpere pentru că mierea din import este mult mai ieftină. Apicultorul român nu mai are cui să-și vândă marfa și asta e o mare mare problemă.
Nu-și permite apicultorul să vândă mierea cu 5 lei. În situația asta preferă să o dea de mâncare la albine decât să o vândă. Situația e dramatică, e un semnal mare de alarmă. Am făcut o serie de intervenții la Ministerul Agriculturii, am solicitat subvenție pe familia de albine, am solicitat ajutor de minimis. Se consideră că apicultura nu este atâta de importantă precum sunt celelalte sectoare agricole care aduc mulți bani în România. Dar eu consider că apicultura este cea mai importantă.
În Caraș-Severin şi Timiș se mai practică apicultura, doar că apicultorii întrețin foarte greu familiile de albine. Eu sunt surprinsă că în luna iulie, oamenii, în loc să caute faguri, să caute măști, furculițe de descăpăcit, ei cumpără hrană pentru albine, ceea ce nu este normal. Dacă în luna iulie facem lucrul ăsta, păi nu avem ce discuta atunci despre niciun fel de producție. Din punctul meu de vedere, producţia de anul acesta nu este zero, este cu mult sub minus zero„.
După încheierea acordului dintre România şi Ucraina, prin care se permite transportul anumitor produse fără plata taxelor vamale, mierea chinezească a pătruns în Uniunea Europeană şi apicultorii au rămas cu producţia lor pe stoc din pricina preţului de achiziţie mic şi a cantităţilor mari care au inundat piaţa. Mierea românească premiată la toate festivalurile internaţionale, nu mai poate fi vândută pe niciunde acum.
Din aceste motive, potrivit Idei Şuţa, în cele două asociaţii bănăţene, au mai rămas în jur de 1000 de apicultori, 700 în Caraş-Severin şi vreo 300 în Timiş, însă numărul lor este într-o continuă scădere.