[EDITORIAL] Pentru cifra 1 apăsaţi tasta 2 …

Tehnologizarea acerbă din ultimii ani, realizată pe ideea de dezvoltare și progres, a făcut ca mare parte din rezolvarea problemelor ce altă dată se puneau la punct la un ghișeu să se facă on-line. Așa că, ne place sau nu ne place, plătim facturi on-line, trimitem cereri on-line și facem sesizări, tot on-line. Nu mai avem cu cine să ne certăm, pe cine să ne vărsăm năduful pentru faptul că apa s-a oprit brusc, a căzut curentul sau presiunea la gaz nu îți permite să frigi nici un ou. Progresul se face cu pierderi, iar comunicarea directă a fost una dintre acestea, cel puțin din partea aceasta a ghișeului. Dacă aici să spunem că am  făcut pași spre progres, nu același lucru îl putem afirma despre serviciile telefonice pentru deranjamente. Acolo unde, câteodată, suni până îți țiuie urechea și nu răspunde nimeni sau e mereu ocupat. În cazul unei pene de curent, să spunem, numărul deranjamentelor e mai greu de prins decât cele de la loto și doar printr-o minune ajungi să auzi o voce. Motivația celor care administrează respectivul serviciu se leagă de numărul mare de apeluri pe minut, secundă sau fracțiune de secundă, de parcă pe mine, cel rămas în beznă, mă interesează acest lucru! Pentru ca un astfel de serviciu să fie realmente funcțional, trebuie o investiție mult mai serioasă decât două telefoane și tot atâtea voci acre. Pe la alții, nici în caz de calamitate majoră serviciile de urgență nu se blochează, la noi nu fac față la zece apeluri. Ca să nu mai spunem și de profesionalismul celor de la celalalt capăt al firului, asta în condițițiile în care reușești să prinzi linia și să treci de corvoada: “pentru limba, apăsați tasta; pentru deranjamente la etajul, tasta; pentru priză, robinet sau fosă septică, tasta”, iar la final să te întrebe dacă totuși vrei cu un consultant de specialitate. Care are specialitatea de a-ți comunica numărul sesizării și că echipa tocmai a plecat. Că ea nu ajunge, nu mai e problema lui sau a ei. Și frustrarea este cu atât mai mare, că după ce suni a doua oară nu mai ai parte de același consultant, ci de altul, cu care o iei de la capăt până pleacă din nou echipa. Și uite așa rămînem în beznă toată noaptea, apă avem doar dacă plouă, iar gazul nu mai face nici măcar un fâssss… (Ion Moldovan)

Sursa foto: www.timesnewroman.ro

Articol editat de Alin Datcu, 17 martie 2014, 08:13

Tehnologizarea acerbă din ultimii ani, realizată pe ideea de dezvoltare și progres, a făcut ca mare parte din rezolvarea problemelor ce altă dată se puneau la punct la un ghișeu să se facă on-line. Așa că, ne place sau nu ne place, plătim facturi on-line, trimitem cereri on-line și facem sesizări, tot on-line. Nu mai avem cu cine să ne certăm, pe cine să ne vărsăm năduful pentru faptul că apa s-a oprit brusc, a căzut curentul sau presiunea la gaz nu îți permite să frigi nici un ou. Progresul se face cu pierderi, iar comunicarea directă a fost una dintre acestea, cel puțin din partea aceasta a ghișeului. Dacă aici să spunem că am  făcut pași spre progres, nu același lucru îl putem afirma despre serviciile telefonice pentru deranjamente. Acolo unde, câteodată, suni până îți țiuie urechea și nu răspunde nimeni sau e mereu ocupat. În cazul unei pene de curent, să spunem, numărul deranjamentelor e mai greu de prins decât cele de la loto și doar printr-o minune ajungi să auzi o voce. Motivația celor care administrează respectivul serviciu se leagă de numărul mare de apeluri pe minut, secundă sau fracțiune de secundă, de parcă pe mine, cel rămas în beznă, mă interesează acest lucru! Pentru ca un astfel de serviciu să fie realmente funcțional, trebuie o investiție mult mai serioasă decât două telefoane și tot atâtea voci acre. Pe la alții, nici în caz de calamitate majoră serviciile de urgență nu se blochează, la noi nu fac față la zece apeluri. Ca să nu mai spunem și de profesionalismul celor de la celalalt capăt al firului, asta în condițițiile în care reușești să prinzi linia și să treci de corvoada: “pentru limba, apăsați tasta; pentru deranjamente la etajul, tasta; pentru priză, robinet sau fosă septică, tasta”, iar la final să te întrebe dacă totuși vrei cu un consultant de specialitate. Care are specialitatea de a-ți comunica numărul sesizării și că echipa tocmai a plecat. Că ea nu ajunge, nu mai e problema lui sau a ei. Și frustrarea este cu atât mai mare, că după ce suni a doua oară nu mai ai parte de același consultant, ci de altul, cu care o iei de la capăt până pleacă din nou echipa. Și uite așa rămînem în beznă toată noaptea, apă avem doar dacă plouă, iar gazul nu mai face nici măcar un fâssss… (Ion Moldovan)

Sursa foto: www.timesnewroman.ro