[AUDIO-FOTO] Afinul de cultură – o investiţie cu succes în Caraş-Severin

Fructele de pădure au reprezentat întotdeauna o delicatesă prețioasă, dar și o posibilitate de a câștiga profit. Asumarea riscului și investirea în dezvoltarea unei afaceri cu arbuşti de afine este răsplătită din plin, dacă reușești, la timp să te orientezi spre o cultură solicitată pe piață. Din acest punct de vedere, afinul este una din aceste culturi – care merită a fi cultivată de fermieri, deoarece termenul de recuperare al investiției se consumă într-un interval de aproximativ 6 ani de la plantare.

Articol editat de Gerhard Chwoika, 24 iunie 2022, 13:11 / actualizat: 24 iunie 2022, 20:25

În localitatea Zlagna de pe raza comunei Turnu Ruieni, la numai câţiva kilometri de municipiul Caransebeş, fermierul Mihai Soloma este proprietarul unei suprafețe de un hectar de afine, înființată pe un soi şi extinsă apoi la mai multe.

„Succesul unei afaceri cu afine pornește de la materialul săditor folosit„, a mai spus acesta, „iar principalele caracteristici pentru garantarea ei este plantarea a două-trei soiuri cu perioada de coacere diferită – pentru a fi prezenți pe piață o perioadă mai lungă de timp„.

Pentru înființarea unui hectar de afine cu toate instalaţiile aferente i-a fost necesară o investiție de 50 de mii de euro, iar conform calculelor preliminare, investiția urmează să fie recuperată în aproximativ 5-7 ani după ce plantația intră pe rod.

Prețul de comercializare depinde, în mare parte de sezon, la începutul acestuia fiind mai mare, de aproximativ 30 de lei/ kg, după care urmează o uşoară scădere până la 15 lei, iar la sfârșitul sezonului crește și ajunge să fie la fel ca și la începutul acestuia.

Este o afacere de familie, unde sunt implicați doar membri ei pentru că forţa de muncă cu persoane care ar putea ajuta la recoltat, nu se găseşte.

Pe Mihai Soloma l-am întâlnit alături de fiica sa Daniela în Piaţa Agroalimentară Reşiţa Nord şi am aflat cum a început totul:

„… ideea a venit cu 5-6 ani în urmă după 17 ani de Spania, de muncă în comerţ, ne-am gândit să ne întoarcem acasă, ca tot românul, cum ar trebui. Şi-atunci am studiat, ne-am documentat să vedem ce am putea cultiva să fie şi profitabil şi să putem şi trăi din ceea ce facem. Şi ne-am orientat înspre afine având în vedere că este o cultură mai puţin cultivată în Banat, nu au încă foarte mulţi plantaţii pentru că sunt mai greu de întreţinut, mai costisitoare şi am hotărât să mergem pe afine. Şi în urmă cu 5 ani am înfiinţat prima porţiune. Am început cu mai puţin şi ne-am tot extins, iar acum am ajuns la un hectar. Cultura s-a adaptat neaşteptat de bine în zona Zlagna. Ştiam că afinul are nevoie de un sol cu pH acid, iar pământul la noi este aşa şi aşa şi l-am mai îmbunătăţit cu turbă acidă, am investit şi am făcut să fie aşa cum trebuie şi am început să plantăm un soi timpuriu „Elliot”, dar avem şi soiuri semitimpurii, cum ar fi „Duke”, de sezon şi acum am plantat şi soiuri târzii şi avem producţie până la sfârşitul lunii august. Ideea a fost să plantăm toate soiurile ca să nu ne aglomerăm doar într-un sezon cu câteva tone odată, ci să avem o producţie treptată, să mergem direct pe piaţă şi să livrăm fără intermediari. Pe zi culegem între 60-70 de kg din soiurile timpurii, iar în sezon ajungem şi până la 250 de kg. Chiar am vorbit cu un vecin, proprietarul unui teren de lângă mine, de la care aş vrea cumpăr pământ să ne extindem. Producţia o desfacem în pieţele din Reşiţa, Caransebeş şi într-un anumit lanţ de magazine, ambalate la caserolă de 150 de grame. De curând ne-au contactat fermieri care procesează sucuri de fructe combinate cu afine şi colaborăm şi cu ei, dar în această variantă preţul de desfacere este mai mic şi ne avantajează să ieşim pe piaţă, unde câştigul este mai bun. La început acum, într-adevăr, sunt mai scumpe în primele săptămâni şi desfacem cu 30 de lei kilogramul de afine, după care începe să scadă. Dacă sunt doritori şi cumpără mai multe kilograme şi ajung şi la poarta fermei, discutăm, ne înţelegem cu clientul. În afară de afine, am putea să mai cultivăm şi zmeură, doar că ne aglomerăm pentru că are cam aceeaşi perioadă de coacere şi recoltă, iar noi lucrăm în familie şi nu reuşim să facem faţă cerinţelor. Forţă de muncă externă nu găsim, iar noi pe lângă cules mai trebuie să şi îngrijim plantele. Afinul are nevoie de nişte tăieri speciale, multă apă, irigaţii pentru că este un soi altoit, un arbust de port înalt, sunt ca cireşele, însă proprietăţile sunt aceleaşi cu afinele de pădure, frecvent întâlnite în zona de munte. Conţin şi ele luteină, vitamina C, sunt foarte bune în consumul diabeticilor. În afară de fructe, diabeticii pot consuma şi ceaiuri din frunzele de afin, doar că, deşi cerinţe sunt, nu ne-am gândit să ambalăm şi frunze pentru ceai fiind un efort în plus pentru familia noastră pentru că este greu; investiţia e mare şi profitul nu vine imediat. Afinul intră pe rod deplin abia după 6 ani, timp în care trebuie să aduci bani de acasă sau eventual să ai o altă sursă de venit. De la început am investit în utilaje, în sisteme antigrindină şi antipăsări pentru că avem probleme mari cu înnaripatele în zonă, care distrug foarte mult, nu folosim deloc ierbicide, am investit în împrejmuire, în lacul cu apă, în pompe, sistemul de irigaţie şi toată afacerea ne-a ajuns până în 50 de mii de euro, dar sunt mulţumit de producţie şi de felul cum merge piaţa pentru că oamenii ne apreciază munca. Zilnic, dacă nu plouă, folosim 10 mii de litri de apă pentru că afinul are nevoie de multă apă. Avantajul la afin este că nu se alterează repede, precum căpşunile. Le-am păstrat şi o săptămână în beci la răcoare şi tot proaspete au rămas.”

Sfatul lui Mihai Soloma pentru cei care doresc să înfiinţeze o plantaţie de afine este să rişte, pentru că doar acționând poți obține rezultate, iar experiența pe care a acumulat-o demonstrează, o dată în plus, că nu greșește doar cel ce nu face nimic, iar fiica Daniela, chiar dacă e încă mică, calcă deja pe urmele tatălui ei:

Afinul a fost cultivat pentru prima dată în America de Nord, în anul 1890, iar în Europa, începând cu anul 1930. Prima cultură de afin din România a fost înființată, în 1968, la baza de cercetare de la Bâlcești-Argeș a Institutului Pomicol Pitești.

Principalele soiuri de afin cultivate în România sunt:

• Bluecrop – soi viguros, cu tufă densă și înaltă; unul dintre cele mai răspândite soiuri în culturile de la noi din țară, fiind bine adaptat condițiilor climatice; fructele sunt de mărime mijlocie, de 1,5-1,7 g, albastru-deschis, prinse în ciorchini răsfirați; sezon mijlociu de coacere (început de iulie și până la sfârșitul lunii sau început de august); soi rezistent la atacul ciupercilor de scoarță sau de frunze; este apreciat pentru productivitatea mare, în anii de plină rodire putându-se obține 4-6 kg de fructe pe tufă; totodată, este un soi rezistent la secetă;
• Silmutan – soi viguros, recomandat pentru recoltarea mecanizată; coacerea este timpurie, fructele sunt de mărime mijlocie, albastre, ferme și dulci; se comportă bine în condiții de ger și prezintă o foarte bună rezistență la boli și dăunători;
• Blueray – soi viguros, cu fructe foarte mari, albastre, cu pulpă verde, care pot atinge între 2 g și 2,2 g; coacerea este semitimpurie, fructele sunt aromate și prezintă o rezistență bună la crăpare;
• Coville – soi viguros, cu fructe mari, de 1,9-2,1 g, de culoare albastră; coacerea este târzie, fructele cresc în ciorchini răsfirați, iar pulpa este fermă; sunt rezistente la crăpare și foarte gustoase;
• Duke – soi viguros, cu tufe cu tulpini numeroase și moderat ramificate; coacerea este timpurie, aproximativ în același timp cu perioada de maturare a fructelor din soiurile Weymouth, Simultan sau Earlyblue; fructele sunt mijlocii spre mari, de culoare albastră; este un soi rezistent la antracnoză (Gloeosporium fructigenum) și arsura bacteriană (Erwinia amylovora) și prezintă toleranță la arsura ramurilor (Phomopsis spp.) și septerioză (Septoria albopunctata);
• Earlyblue – soi viguros, cu fructe mari, albastre, pulpă fermă și aromate; coacerea este timpurie;
• Weymouth – soi de vigoare mică spre mijlocie, cu fructe de 1,1-1,3 g, de culoare albastră; coacerea este foarte timpurie și într-un interval scurt de timp; fructele sunt dispuse în ciorchini rari și sunt foarte puțin aromate.
• Afinul este unul dintre cei mai apreciați arbuști fructiferi, o astfel de cultură putând fi productivă chiar și după 30 de ani de la înființare.

Sursa foto: Mihai Soloma