Reformele lui Constantin Mavrocordat şi cele ale lui Iosif al II-lea – Primele reforme iluministe

Articol editat de Valentina Adam, 15 octombrie 2018, 09:50

Rolul cel mai important l-a jucat Constantin Mavrocordaţ grec de origine, dar care, atunci când pârcălabul de Galaţi i-a scris în greceşte, l-a admonestat: „Să nu mai scrii greceşte, ci româneşte să ne scrii“. Faptul că a avut şase domnii în Ţara Românească şi patru în Moldova a dat reformelor sale şi un caracter unitar.

Începutul reformelor îl marchează marele hrisov din 7 februarie 1741. Principala preocupare o constituia fiscalitatea, dată peste cap de distrugerile numeroaselor războaie. Domnul a desfiinţat dările multiple şi înlocul lor a introdus o dare unică, plătibilă în „patru sferturi“. Principiul reformei fiscale era o înţelegere („rupta“ sau „ruptoarea“) încheiată între vistierie cu un grup de contribuabili prin care se stabilea cuantumul dării de plătit şi termenele la care trebuia achitate. Până atunci nici un contribuabil nu ştia exact cât are de plătit. Un alt principiu a fost stabilirea unei riguroase evidenţe a contribuabililor. Fiecare primea un soi de act de evidenţă fiscală, care cuprindea semnalmentele lui. Al treilea principiu a fost restrângerea diverselor categorii de privilegiaţi fiscali.

Află toată povestea pe siteul eualegromania