Ion Pelivan membru marcant al mișcării naționale din Basarabia

Articol editat de Radio Resita, 20 septembrie 2018, 10:13

A absolvit Seminarul Teologic din Chișinău (1898) și Universitatea din Dorpat, Facultatea de Drept (1903).

Încă din perioada studiilor la Universitatea din Dorpat (Estonia), s-a afirmat printre studenţii basarabeni care au înfiinţat o societate studenţească a basarabenilor, cu program naţional şi revoluţionar.

Pentru că milita pentru autonomia culturală şi administrativă a Basarabiei, a fost închis de ruşi în 1902 şi exilat la Arhanghelsk. Scapă de încorporarea în armata ce lupta în Manciuria datorită studiilor juridice, ajungând grefier la Kazan (Ural).

În contextul revoluţiei ruse din 1905 se întoarce în Basarabia, unde iniţiază Societatea culturală moldovenească şi colaborează la primul ziar românesc, „Basarabia”. În anii următori se înconjoară la Bălţi cu intelectuali activi în mişcarea naţională. În 1912, când autorităţile ţariste au organizat ceremonii de aniversare a anexării Basarabiei de către Rusia, Ioan Pelivan a purtat ostentativ cocarda tricoloră îndoliată pe străzile oraşului Bălţi!

A participat la toate activităţile naţionale generate de anul revoluţionar 1917:organizarea Partidului Naţional Moldovenesc, a fost delegat la Congresele învăţătorilor din Basarabia, ale militarilor moldoveni şi a ajuns deputat în Sfatul Ţării. În perioada independenţei a fost ministru de Externe al Republicii Democratice Moldoveneşti şi a promovat ideea aducerii armatei române pentru asigurarea ordinii la Chişinău, nu a celei ucrainene. Este memorabil discursul său din 24 ianuarie 1918, cu ocazia proclamării independeţei:„acum suntem în ajunul întregirii neamului”!

După Unire a fost deputat în Parlamentul României timp de mai multe legislaturi, ministru al Justiţiei în guvernul Al. Vaida-Voevod şi şef al delegaţiei basarabenilor la Conferinţa de Pace de la Paris. În capitala Franţei a fost principalul activist basarabean pentru recunoaşterea Unirii de către Marile Puteri.