Eu aleg România – Torna, torna, fratre
Articol editat de Valentina Adam, 7 septembrie 2018, 11:39
Suntem în anul 587. Avarii, un popor probabil turcic, aşezat în Câmpia Tisei şi care avea să joace un rol în istoria Europei vreme de vreo două secole, între Imperiul Franc din Occident şi cel Bizantin din Răsărit, atacă în dese rânduri graniţele celui din urmă. La rândul lor, bizantinii întreprind expediţii de pedepsire contra avarilor. Teofilact Simocata, născut – în Alexandria Egiptului, a scris între 610 şi 641 o operă istorică de o valoare incontestabilă, principal izvor pentru cunoaşterea epocii – descrie o astfel de expediţie, ce părea gata să surprindă pe căpetenia avarilor cu puţini oşteni în preajmă, căci cei mai mulţi erau răspândiţi după pradă prin Tracia.
„Comentiolus [„omul cel mai de seamă dintre cei din garda împăratului“ bizantin, cum îl descrie Teofilact Simocata] aranjă armata şi punând-o pe o singură linie de luptă, o lăsă să înainteze; porunci să se îndrepte spre Astice noaptea, să fie sub pază, iar a doua zi să năvălească asupra haganului ca o furtună şi să facă un mare măcel printre duşmani. Dar o soartă potrivnică găsi cale să schimbe socotelile acestei expediţii. Căci, întocmai ca un bondar, distruse stupii bunei chibzuiri şi prădă osteneala comandantului, ca pe cea a unei albine. În adevăr, după ce strălucirea soarelelui şi-a arătat spatele sumbrei nopţi şi lampa prea frumoasă şi dătătoare de lumină a cedat puterii nopţii, unul dintre animalele de povară şi-a scuturat sarcina de pe el. Se întâmplase însă că stăpânul lui să meargă înainte. Dar cei care veneau în urmă şi vedeau animalul de povară târând în dezordine sarcina după el,strigară la stăpân să se întoarcă şi să îndrepte povara de pe animal. Ei bine, acest lucru a fost pricina tulburării ordinei în oştire şi a făcut să înceapă fuga înapoi; căci mulţimea auzea glasul şi cele spuse erau luate greşit drept un semnal care se părea că era pentru fugă, ca şi cum duşmanii s-ar fi ivit în apropiere de ei mai repede decât orice închipuire. S-a produs o foarte mare învălmăşeală în armată şi mult zgomot; fiecare striga tare să se întoarne şi se îndemna unul pe altul în limba băştinaşă să se întoarcă înapoi, grăind cu foarte mare tulburare torna, torna «întoarce-te, întoarce-te», ca şi cum li s-ar fi ivit pe neaşteptate o luptă în timpul nopţii. Se împrăştie aşadar toată oştirea ca o armonie a coardelor de la liră.
Află toată povestea pe siteul eualegromania
