Constantin Isopescu-Grecu despre Unire, în Parlamentul din Viena -22 iulie 1918

Articol editat de Radio Resita, 26 august 2018, 11:36

”Fiind vorba de împărțirea Galiției și de înjghebarea unei provincii ucraino-galițiene, noi Românii dorim ca soarta noastră să se rezolve în temeiul principiilor noastre programatice de autonomie națională în cuprinsul provinciei Bucovina și al Austriei. Ținem la dreptul istoric al Românilor pe pământul Bucovinei, care prin un șir de secole a fost o parte a Moldovei și locul de reședință al principilor ei și ținem de aceea ca Bucovina să rămână neîmpărțită. Întâmplându-se însă să fie dată necesitatea ca districtele ucrainiene să fie separate din Bucovina spre a fi încorporate teritoriului administrativ ucraino-galițian, compatrioții noștri ucrainieni nu vor întâmpina la noi Românii greutăți prea mari, dar aceasta numai dacă Bucovina va păstra și mai departe autonomia sa ca provincie independentă.

Patru momente m-au îndemnat să fac astăzi înaintea parlamentului acestei declarațiuni: mai întâi împrejurarea că pe frontul de est s-a încheiat pacea numai cu Rusia și Ucraina ci și cu regatul României. Nu voiesc nici să aprob și nici să critic tratatul de pace cu România și las cu plăcere răspunderea pentru urmările ce le va avea acelora care l-au încheiat. Voiesc însă să accentuez că regularea raporturilor noi cu România impune totodată guvernului responsabil și sarcina obligatorie să pătrundă necesitățile și interesele vitale ale Românilor din Austria, ca să-i afle ca totdeauna credincioși la acel loc unde sunt de trebuință patriei și statului. În rândul al doilea ne privesc pe noi Românii promisiunile ce le-a făcut guvernul în chestia Galiției apoi veștile răspândite de jurnale asupra unui pact secret între guvern și Ucraini și în urmă însăși declarațiunile Ucrainilor.

Din declarațiunile d-lui prim-ministru rezultă neîndoios că între guvern și Ucraini există în adevăr un compromis întrucât privește împărțirea Galiției. Din expunerile d-lui prim-ministru rezultă însă totodată că noua organizare se va face numai pe cale constituțională, rămânând exclusă orice formă de octroare. Punctul de vedere al guvernului și al Ucrainilor se arată și din cuprinsul pactului secret așa precum el e publicat prin jurnale din partea Polonilor. Însă același pact mai cuprinde un moment care trebuie să ne umple pe noi, Românii bucovineni, de cea mai mare grijă. Se zice în acest pact secret că din Bucovina și partea ucraină a Galiției de est se va întemeia noua provincie ucraino-austriacă. Aicia nu e deci vorba de o parte a Bucovinei ci de întreaga Bucovină. Cuprinsul acestui pact secret corespunde cu declarațiunile făcute din partea reprezentanței parlamentare ucraine și aceasta ne liniștește nu numai pe Românii din Bucovina ci și pe Germanii de acolo, cu care noi am trăit totdeauna în cea mai bună prietenie. Ambele popoare sunt adânc neliniștite ca nu cumva întreaga Bucovină să fie alipită provinciei ucraine austriace, ceea ce ar însemna desființarea totală a acestor două popoare. Și aceasta ar fi fără îndoială cea mai mare cruzime pricinuită prin acest război. Populațiunea Bucovinei care s-a dovedit în acest război credincioasă împăratului până la cea din urmă picătură de sânge și s-a apărat vitejește contra oricărui dușman și contra oricărei încercări, această populațiune a Bucovinei, întrucât se compune ea din Români, să fie dată jertfă ca să se cufunde pentru vecie în potopul noilor formațiuni de stat ucrain? Aceasta ar însemna nu numai cea mai mare ingratitudine și jertfire nepăsătoare față de acel popor care a fost în est totdeauna o cetate neînvinsă de spirit austriac și de credință patriotică – aceasta este nația română – ce ar însemna totodată capitularea spiritului de cultură al apusului înaintea răsăritului, a acelui spirit civilizator care și-a aflat apogeul în întemeierea universității germane din Cernăuți. Vă adresez domniilor voastre, domnilor Germani! Jertfiți în Bucovina populațiunea română și germană și ați adus pe Slavi înaintea porților Vienei!

Din convorbirile mele cu conducători însemnați ai ucrainilor galițieni am putut însă înțelege că dânșii nu umblă după anexarea Bucovinei în teritoriul ucraino-austriac. Mi-i teamă însă că ajungând la împărțirea Bucovinei, Ucrainii să nu reclame aceste teritorii care, deși cuprind minorități ucraine, totuși au în majoritate populațiune românească și sunt pământ sfânt românesc. Numai o Bucovină româno-germană, având Prutul de frontieră la nord și Cernăuți de capitală, iar la sud cuprinzând și triunghiul cedat de România, e singur posibil ca teritoriu independent administrativ al Bucovinei-Noi. Altă configurație a Bucovinei n-ar putea satisface nici pe Români, dar cred că nici pe Nemți și ea ar însemna sfârșitul Românilor în Austria.

Urmașul d-lui Dr. Seidler, noul prim-ministru Hussarek, a ținut să declare că și el va observa cursul politic îndrumat de înaintașul său. Privește oare această declarațiune și pactul secret încheiat între guvern și Ucraini? Credem că e de datoria deputaților noștri din Parlament să ne dea lămurire exactă asupra situației ca să nu se pregătească și Românilor bucovineni soarta care în anul 1848 a lovit cu atâta cruzime în Românii din Ungaria atât de credincioși împăratului și dinastiei!”