Muncă decentă sau decenţă în muncă?
Articol editat de Mirabela Afronie, 7 octombrie 2016, 06:48 / actualizat: 7 octombrie 2016, 8:47
Trecerea la economia de piaţă, la capitalismul sălbatic sub oblăduirea politicianismului dâmboviţean, a făcut ca acest concept să dispară, la fel cum s-a întâmplat cu locurile de muncă după ’89. Erai fericit dacă aveai un loc de muncă, unde să mai ai pretenţia să fie şi decent. Adică să fii retribuit după valoarea muncii tale, nu după cât considera patronul că vrea să-ţi dea.
Încet, încet, după intreprinderile comuniste au dispărut şi mişcările sindicale şi patronatele au răsuflat uşurate. Gata, e liber la… la ce vrem noi. Salar minim pe economie, muncă la negru şi mai nou la gri, iar dacă nu-ţi convine, eşti liber să pleci. Alţi 100 sunt gata să preia locul tău de muncă. În aceste condiţii, românul a tăcut şi a muncit. Pe brânci, pe burtă, pe spate, a stat în cap şi a ţopăit în urechi, exact cum i-a cântat patronul. 10 – 12 ore, sâmbete, duminici, zile libere şi sărbători legale, nu conta nimic. Important era profitul. Cât despre salariat, acesta era mulţumit că avea pentru ce să se trezească dimineaţa şi avea o leafă, din care să aducă o bucată de pâine, pe masa copiilor.
Am încercat să gândesc repede, repede, în care sectoare se aplică acest principiu al muncii decente. Am căutat, am iscodit, am întrebat în stânga şi-n dreapta şi singura concluzie la care am ajuns că într-un singur sector economic putem vorbi de muncă decentă. E drept, un sector neproductiv: politicul.
Clasa politică post decembristă a avut parte de muncă decentă, încă înainte de inventarea conceprtului: salarii atractive, pensii suplimentare, transport, cazare şi mâncare gratuite, sau aproape gratuite, maşini cu şoferi la scară, secretară, consilieri, cabinet parlamentar în teritoriu, diurne, delegaţii în străinătate, vacanţe de vară, de iarnă, de sărbători, de alegeri, program de lucru ultra flexibil, adică de marţi până joi şi tot aşa. Am încercat din nou să găsesc un alt domeniu în care putem vorbi despre muncă decentă. Sănătate nu, educaţie nu, turism nu, agricultură nici atât, industrie…care industrie, deci nu.
Oricum, România se poate mândri că are un sector reprezentativ pentru munca decentă. Na, să putem şi noi să le dăm peste nas europenilor. La acest capitol vi-am luat-o înainte. Sâc.
Dan Agache
Sursă foto: forum.romeonet.ro