Banii mei, banii mei….

Articol editat de Mirabela Afronie, 27 septembrie 2016, 06:47 / actualizat: 27 septembrie 2016, 8:28

Timpurile au trecut, locurile de muncă s-au diminuat, la fel şi coada de la mici, bere şi-o ţuică mică. Au apărut în schimb, asemeni ciupercilor după o ploaie de vară, covrigăriile şi sucursalele bancare, urmate îndeaproape de bancomate, unde te duci cu cardul şi îţi scoţi câţi bani vor muşchii tăi. Dacă în cazul covrigăriilor te alegeai cu ceva după ce plăteai clasicul leu, în cazul băncilor lucrurile sunt puţin mai complicate. În primul rând nu mai discutăm de un leu ci de procente ce cresc de la câţiva lei la câteva zeci de lei.

Cardul de salarii poate fi folosit acum şi pentru a împrumuta bani din bancă, în limita descoperirii de cont acordată cu multă generozitate de funcţionarii respectivei unităţi, se pot face plăţi on-line, se pot cumpăra produse de pe internet, se pot plăti cumpărăturile în marile magazine şi mai nou şi în cele mai mici, pot fi accesate de acasă, de la bancomat, din bancă, posibilităţile fiind nelimitate, important e doar să le accesezi şi să cheltui.

Atunci când nu mai ai banul în buzunar, în portofel sau pus bine la saltea ori sub cămăşi în şifonierul din sufragerie, parcă nu-i mai ţi exact evidenţa. Lasă, dacă rămân fără, mă duc şi mai scot. Întrebarea e de unde, în ce condiţii de siguranţă şi preţ, cât pot să mai scot, mai am oare ceva pe card? În zilele de avans şi plată, aglomeraţia de la crâşmele de cartier a fost înlocuită cu cozile de la bancomat, unde muncitorul român şi mai nou pensionarul, abia aşteaptă să-şi scoată bruma aceea de leafă.

Dar cum în bodegile de altădată erau anumiţi clienţi care abia aşteptau un moment de neatenţie din partea ospătarului pentru a pleca fără să plătească, la fel se întâmplă şi în cazul cardurilor, când au apărut tot felul de reţele şi de reţete de clonat, furat şi lăsat cu buzele umflate pensionarul sau muncitorul român, care şi pe unde o mai fi el.

Până se declanşează o anchetă internă a băncii, până intră pe fir poliţiştii de la delicte informatice, rămâi cu ochii-n soare şi cu buzunarele goale.

Cardurile au avantaje şi dezavantaje, la fel cum plata avansului şi a chenzinei a doua la casieria unităţii avea şi ea riscurile ei. Un singur lucru comun există între ceea ce era atunci şi ceea ce e acum. Şi într-un caz şi în celălalt, mereu am vrea ca banii să fie mai mulţi, iar sumele ce trebuie returnate ne-ar face mare plăcere să nu mai existe deloc. Ştiţi cum se spune: Când îţi dă cineva, ceva, îţi fată vaca. Când trebuie să dai datoria…îţi moare viţelul.

Dan Agache

Sursă foto: stiri.botosani.ro