Morile care „macină” timpul
Articol editat de Mirabela Afronie, 23 septembrie 2016, 07:16
Istoria acestora se pierde în timp. Primele 8 mori sunt consemnate oficial în 1722, dar folosirea acestor sisteme hidraulice primare a fost introdusă în zonă încă din secolele II-III. Partea cea mai interesantă e aceea că majoritatea celor aflate în funcţiune, sunt folosite de săteni. E dacă vreţi o împletire a istoriei cu modernul, a tradiţiei de sute de ani cu necesităţile momentului şi cu siguranţă o să întâlniţi localnici care pot jura că mălaiul ori pâinea făcută din grâul măcinat în aceste mori, au un gust mai bun.
Nu e doar un loc în care se macină grăunţele. E şi un loc de socializare, de depănat poveşti ori amintiri. Fiecare moară are o denumire specifică, un nume care trimite la strămoşi ori la imaginaţia localnicilor: Moara de la Tunel, Trăiloanea, Moara Firiz, Roşoanea, Moara Îndărătnica dintre Râuri, Prundulea, Popeasca, Maxinoanea, Hămbăroanea…
Nu toţi cei care vin în această minunată Vale a Almăjului ştiu că Rudăria este de fapt locul de baştină al paşoptistului Eftimie Murgu, după care a fost redenumită şi această comună cărăşană. Puţin dintre cei ce vin să vadă acest vestigii ale istoriei românilor pe aceste meleaguri, ştiu că acesta este cel mai mare complex de mori de apă din sudul Europei, Parcul Mulinologic Rudăria, restaurat în urmă cu câţiva ani, sub patronajul Muzeului „Astra” din Sibiu.
Un loc minunat, într-o zonă mirifică, accentuată parcă şi de culorile toamnei. Un loc în care morile pe apă de la Rudăria nu macină doar grăunţe. Între pietrele învârtite de forţa apei se macină timpul, care se pierde între trecut, prezent şi viitor.
Dan Agache
Sursă foto: lataifas.ro
